Ce este voinţa?
Voinţa constă în capacitatea omului de a-şi atinge scopurile stabilite conştient, prin mobilizarea tuturor resurselor fizice şi psihice necesare învingerii obstacolelor materiale şi spirituale interpuse între el şi scopuri. Ea se poate manifesta prin iniţierea şi susţinerea unor activităţi sau, dimpotrivă, prin frânarea, diminuarea ori amânarea unor activităţi. Din această cauză, spunem că voinţa joacă rol de reglaj voluntar al gândirii şi comportamentului uman.
[...] Cam asta este teoria voinţei. Vă propun s-o ilustrăm cu exemple concrete, încât s-o înţelegem bine şi să aflăm cum putem acţiona asupra copiilor pentru a le căi voinţa. În capitolul precedent, am învăţat că viaţa este o împletire de probleme care trebuie rezolvate încât să trăim cât mai bine. Am învăţat şi faza incipientă a rezolvării problemelor de viaţă: analiza variantelor de rezolvare şi luarea unei decizii de acţiune. Acum, avem decizia de acţiune şi ne întrebăm cum s-o aplicăm în practică. Avem nevoie de un instrument specializat, care să ne mobilizeze resursele fizice şi psihice pentru a ne îndeplini scopul propus - îndeeplinirea deciziei. Acest instrument este voinţa umană, dragi amici.
În lecţiile anterioare, am atins tangenţial problema scopurilor sau idealurilor în viaţă. Acum putem spune că scopul reprezintă imaginea ideală şi anticipată a obiectului sau fenomenului dorit, pentru atingerea căruia ne vom mobiliza voinţa. De exemplu, un şcolar îşi stabileşte ca scop să ia premiul întâi. Se şi vede, în mod ideal, cu coroniţa pe cap şi cu premiul în mână. Are un vis, un scop, un ideal. Cum îl poate atinge? Prin mobilizarea resurselor intelectuale care îl ajută să înveţe bine şi să obţină note maxime. Cum îşi mobilizează aceste resurse? Cu voinţa personală, amicii mei. Cu cât voinţa sa e mai puternică, cu atât va mobiliza mai multe resurse intelectuale din creier şi-şi va atinge scopul mai uşor. Aţi înţeles că voinţa şi conştiinţa (intelectul) lucrează mână-n mână pentru atingerea scopului stabilit? În acest caz, ele şi-au dat mâna pentru a iniţia şi a susţine ativitatea de învăţare, asigurând obţinerea de rezultate şcolare excepţionale, care să asigure atingerea scopului propus - luarea premiului întâi.
Ce obstacole materiale şi spirituale se pot interpune între copilul din exemplu şi scopul său luminos, obţinerea premiului? Mai multe, dragii mei. Obstacolele{/b] sunt lipsuri, neajunsuri, greutăţi, necazuri etc. care se interpun între om şi scopul dorit. De exemplu, copilul din exemplu ar putea avea de înfrânt obstacole materiale de felul următor: sărăcia părinţilor care nu-i asigură toate bunurile necesare învăţării de calitate (cărţi, rechizite, calculator, haine potrivite vârstei etc.); depărtarea căminului părintesc faţă de şcoala la care învaţă (sunt şi cazuri de 7 - 10 kilometri); lipsa hranei adecvate pentru susţinerea psihicului. [b]Care sunt obstacolele psihice care pot apărea între copil şi scopul pe care şi l-a stabilit? De pildă, asupra copilului din exemplu pot acţiona mai multe obstacole psihice, care să-l îndemne să renunţe la scop, cum ar fi: tentaţia de a se juca în loc să înveţe, greutatea înţelegerii unor teme, timiditatea care îl face să nu răspundă perfect deşi cunoaşte lecţia, slăbiciuni psihice produse de malnutriţie etc. De regulă, obstacolele psihice se înving mai greu decât cele fizice (materiale).
Un alt exemplu destul de des întâlnit. Un copil doreşte să-şi cumpere un scuter. Între el şi scopul său, se interpun obstacole materiale şi psihice care trebuiesc depăşite sau învinse. De pildă, părinţii nu-i pot da toţi banii necesari, fapt pentru care copilul hotărăşte să-i completeze pe cont propriu. În acest scop, înfrânge tentaţia de a cheltui bani pe dulciuri sau distracţii şi-i economiseşte: deci, înfrânge un obstacol psihic prin înfrânarea dorinţei de distracţii. Tot în acest scop, se poate oferi să muncească pentru un vecin, depunând eforturi fizice, pentru a câştiga bani. În ambele cazuri, el îşî foloseşte voinţa pentru a-şi regla conştiinţa. În primul caz, îşî spune: Nu-mi trebuie nici dulciuri, nici distracţii. Eu economisesc fiecare bănuţ pentru scuter.{/i] Cu asta,. a înfrânt un obstacol psihic numit [i]tentaţie. În al doilea caz, îşî spune: Muncesc din greu, dar voi câştiga bani pentru scuter. Prin aceasta, a înfrânt un obstacol fizic, oboseala, pentru a-şi vedea visul (scopul) îndeplinit.
Să mai analizăm un exemplu! Un tâmplar îşi propune să confecţioneze un scrin, în cele 8 - 10 ore de muncă din programul zilnic. Are scopul de atins, confecţionarea scrinului, dispune şi de voinţă, aşa că-şi mobilizează conştiinţa (resursele psihice şi fizice) şi se apucă de treabă. După câteva ore de muncă, simte că e obosit şi slăbiciunea îl îndeamnă să se odihnească niţel. Voinţa sa călită îi aminteşte că şi-a propus să-şi atingă scopul fără a se odihni, fapt pentru care continuă munca. Deci, el a învins un prim obstacol fizic, oboseala, prin concentrarea forţelor psihice şi fizice. La un moment dat, simte că-i este foame. Impulsul instinctual îl îndeamnă să întrerupă munca şi să-şi astâmpere foamea. Din nou, meşterul nostru îşi mobilizează forţele psihice, îşi spune că va mânca numai după ce termină treaba şi continuă să lucreze. De această dată, a învins un obstacol psihic, foamea, amânând satisfacerea ei după terminarea muncii. Lucrând în acest stil, cu voinţa călită, meşterul termină treaba, adică îşi atinge scopul (obiectivul) propus - confecţionarea scrinului. După aceasta, se poate odihni, poate mânca.
Cum procedează indivizii cu voinţe slabe? Aşa cum îi vedeţi pe diverse şantiere din oraşele dumneavoastră. Deşi au un scop clar de atins, să spunem repararea unei ţevi de apă, ei se lasă abătuţi de la el de tot soiul de tentaţii: se opresc şi discută mărunţişuri, glumesc, fac lungi pauze de masă, mai trag câte un pui de somn la umbră etc. Astfel, ei dovedesc faptul că posedă conştiinţe nedezvoltate şi voinţe slabe. Un patron al unei fabrici de textile din Bacău a adus muncitoare din China, deoarece acestea au voinţe călite, muncesc ritmic şi perseverent, fără pauze dese pentru ţigară, cafea, şuete. De ce au chinezii voinţe mai dezvoltate decât ai noştri? De foame, amicii mei. Şi-au călit voinţele, să muncească cât mai mult şi cât mai bine, pentru a câştiga cele necesare traiului. Se vede că la noi sărăcia n-a strâns încă pe nimeni de gât.
Să vedem dacă exemplele noastre ilustrează perfect caracteristicile voinţei din definiţia dată anterior!
1. Voinţa se manifestă prin iniţierea şi susţinerea unor activităţi pentru atingerea scopului propus. Copilul care voia să-şi procure scuter muncea pentru vecini, să câştige bani; deci el iniţiase şi susţinea o activitate. Meşterul tâmplar muncea ritmic (iniţiase şi susţinea o activitate) pentru a-şi atinge scopul - confecţionarea scrinului.
2. Voinţa se poate manifesta şi prin frânarea, diminuarea sau amânarea unor activităţi. Copilul care voia să-şi cumpere scuter şi-a înfrânat dorinţa de dulciuri şi distracţii, pentru a-şi atinge scopul propus. Meşterul tâmplar şi-a înfrânat foamea şi a amânat satisfacerea ei, până după atingerea scopului.
Pavel Corut
nu luati cu titlu de adevar absolut ceea ce este scris aici, dar luati-o ca pe o provocare si incercati sa-mi dovediti ca nu am dreptate ;)... este un blog "colector", aici postez tot ceea ce imi cade in mana si cred ca poate fi folositor celor cu probleme de sanatate, celor cu multe intrebari si celor care sant satui de minciunile cotidiene... multe din idei nu imi apartin ... dar le adaug cu placere... oricui prinde bine un sfat bun.
