Reflexoterapia

Reflexoterapia este o straveche metoda terapeutica.
        Ea este asociata medicinei alternative, fiind o stiinta bazata pe practica.
        Medicina traditionala atribuie reflexoterapiei milenii de experienta, rezultatele fiind probate de ameliorari sau vindecari confirmate de toate persoanele care au beneficiat de acesta metoda.
        Reflexoterapia are ca tehnica de tratament masarea talpilor, palmelor sau capului, in zonele corespunzatoare punctelor de proiectie a diferitelor organe ale corpului, ea asociindu-se in mod obisnuit si cu presopunctura.
        Principalul scop al reflexoterapiei si presopuncturii este eliminarea toxinelor si stimularea tuturor functiilor organismului, fara efecte secundare sau nocive, fiind eficiente la toate varstele si inofensive.
Aceste proceduri ofera solutii pentru rezolvarea urmatoarelor disfunctii - sau afectiuni: insomnii, stres, migrene, oboseala, afectiuni ale vezicii biliare, tulburari endocrine, celulita, obezitate, - constipatie, astm bronsic, infertilitate, impotenta, tulburari de menopauza, etc.
Principiile reflexoterapiei
        Scopul reflexoterapiei
        Scopul reflexoterapiei este de a corecta cei trei factori negativi implicati in procesul de boala: congestia inflamatia tensiunea.
        Afectiunile congestive sunt responsabile de aparitia tumorilor; afectiunile inflamatorii sunt cele precum colita, bronsita sau sinuzita; tensiunea este responsabila de diminuarea eficientei sistemului imunitar.
        Sedintele de reflexoterapie urmaresc in primul rand imbunatatirea circulatiei in organism si accelerarea eliminarii reziduriilor, astfel incat toxinele sa nu se mai acumuleze in concentratii daunatoare in ficat, rinichi sau intestin.
        De asemenea, prin reflexoterapie se poate realiza scaderea senzatiei de durere prin stimularea eliberarii de endorfine - analgezice naturale ale organismului - din glanda hipofiza din creier in fluxul sanguin.
        Reflexoterapia are actiunea cea mai eficienta cand este folosita pentru tratarea intregului organism si nu numai pentru anumite afectiuni.
        In acest mod, ea imbunatateste toate functiile organismului, ceea ce stimuleaza procesul natural de vindecare, facandu-l mai rapid si mai eficient.
Cele zece zone energetice
        Reflexoterapia are la baza prezenta in organism a zece zone energetice.
        Aceste zone sunt longitudinale, intinzandu-se de la baza corpului - de la picioare - pana in crestetul capului.
        Aceasta distributie energetica a fost descoperita spre sfarsitul secolului XIX de un american, dr. William Fitzgerald, un specialist in O.R.L. In perioada in care a lucrat la spitale din Paris, Viena si Londra, Fitzgerald a descoperit ca putea ameliora durerea dintr-o parte a corpului pacientului prin apasare intr-o alta zona.
        El si-a perfectionat tehnica, invatand ca daca aplica presiune la nivelul degetelor cu ajutorul unui bandaj elastic pe fiecare falanga mijlocie si cu ajutorul unor mici carlige pe varfurile degetelor, putea produce efecte anestezice locale la nivelul bratelor, partilor laterale ale gatului, ochiului, urechii si fetei.
        Nu trebuie sa uitam faptul ca in perioada in care practica dr. Fitfgerald, in anii 1880, anestezia era la inceputuri. Mastile cu cloroform erau utilizate, dar mai multi pacienti mureau din cauza anesteziei decat a interventiilor chirurgicale
        Ce facem, instinctiv, cand avem o durere de cap sau o indigestie?
        De regula, punem mana pe zona dureroasa pentru a ne usura intr-o oarecare masura durerea. Asadar, exista un instinct primar care ne face sa apasam locul dureros pentru ameliorarea simptomelor.
        Cele zece zone sunt impartite in cinci perechi, numerotate de la 1 la 5, pe fiecare parte a corpului.
        Zona 1 trece prin degetele mari de la maini, pe fiecare parte a corpului si parcurge zona mediana a corpului, partea interioara a picioarelor, a bratelor si coloana vertebrala.
        O dereglare a fluxului energetic pe acest traseu poate afecta orice organ sau functie dinj aceasta zona.
        Zona 1 este de obicei cea mai sensibila pe picioarele oamenilor, deoarece pe ea se afla multe parti vitale ale organismului - nasul, gura, gatul, coloana vertebrala si organele genitale.
        Lucrand numai asupra reflexelor coloanei vertebrale de la nivelul picioarelor este posibila ameliorarea multor manifestari fizice neplacute, deoarece nervii cu originea in zona vertebrala stimuleasa activitatea intregului organism.
        Zona 2 are ca limite degetul aratator si al doilea deget de la picior; in acelasi fel se poate continua pana la divizarea corpului in zece zone.
        Aceasta metode de impartire a corpului in canale energetice sau meridiane, este similara principiului care sta la baza presopuncturii si acupuncturii.
        Cu toate acestea, cand este vorba de reflexoterapie, nu sunt importante meridianele in sine si nici punctele identificate sau numerotate. In locul lor, accentul se pune pe harta corpului care arata ca fiecare zona sau organ din organism este oglindita pe talpi si degetele de la picioare, ca si pe palme si degetele de la maini.
        Alta diferenta importanta intre reflexoterapie si presopunctura sau alte terapii bazate pe utilizarea meridianelor este legata de tehnica de utilizare a policelui si a degetelor pentru relaxarea punctelor reflexogene de pe picioare si maini.
        Cand un punct de pe meridian este blocat, fluxul energetic scade sau se acumuleaza, iar in acel punct apare congestia. In timp, aceasta congestie se poate manifesta fizic sub forma de disfunctie a zonei sau organului respectiv.
        Pe de alta parte, daca blocajul este indepartat prin sedinte de reflexoterapie, iar echilibrul adecvat si functia normala se restabilesc, procesul de autovindecare poate incepe, iar simptomele si durerea vor disparea.
        Eficienta reflexoterapiei se bazeaza pe procesul simplu al eliminarii blocajelor de flux energetic in vederea activarii procesului de autovindecare.
        Talpile: oglinda a corpului
        Daca priviti cele doua talpi (alaturate), puteti observa ca ele sunt o reprezentare exacta a corpului uman.
        Talpile reflecta intr-adevar conformatia corpului.
        Cei largi in spate vor avea talpi mai late de la articulatia halucelui la marginea extrema.
        Oamenii inalti si slabi au talpi lungi si subtiri, cu degete lungi.
        Remarcati si curburile talpilor, care sunt asemanatoare cu curburile coloanei vertebrale.
        Din aceasta ilustratie puteti observa ca talpa dreapta guverneaza partea dreapta a corpului, iar talpa stanga pe cea stanga.
        Daca alaturati cele doua talpi, veti avea un contur complet al corpului, cu halucele reprezentand capul, iar partile laterale ale talpilor reflectand zonele laterale ale corpului - de exemplu umerii, genunchii si soldurile.
        Unele afectiuni cutanate ale picioarelor pot fi deosebit de semnificative.
        De exemplu, o batatura poate adesea reflecta o afectiune a gatului, iar o sensibilitate a punctelor reflexogene ale gatului, sa spunem pe partea dreapta, va fi semnificativ corelata cu o batatura pe aceeasi parte.
        Ingrosarea pielii pe partea laterala a piciorului in zona punctelor reflexogene ale umerilor, semnaleaza adesea o afectiune a umarului. completare
        Zonele reflexogene sunt puncte nervoase care se afla in legatura cu anumite parti din corp.
        Ele se gasesc raspandite pe toata suprafata corpului.
        Prin masarea zonelor reflexogene, se poate obtine o irigare sanguina buna, atat a zonei reflexogene cat si a organismului dependent.
PRESOPUNCTURA este presiunea care se exercita asupra punctului reflex.
        Punctele pot fi masate cu degetul, cu unghia, cu bagheta de lemn sau de sticla, cu stiloul, folosind capatul rotunjit al acestuia.
        Presopunctura poate fi practicata de oricine.
        Cele mai bune rezultate se obtin folosind varful degetului sau unghia.
        Dupa indicatie, un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau tonifiere. In afectiunile provocate de un exces de energie, se foloseste dispersia.
DISPERSIA : Se face masajul cu varful degetului in pozitie oblica; se maseaza sau se apasa prin insurubare, in sensul opus miscarii acelor de ceasornic.
        Miscarea se face superficial, bland, lent.
        Dupa un masaj corect, pielea se va inrosi, sensibilitatea dureroasa si tonul vor scadea.
TONIFIEREA se practica in cazul bolilor rezultate prin deficit de energie (hipotonie, bradicardie etc.).
        Se executa cu varful degetului sau cu unghia, ambele in pozitie verticala.
        Masajul se face cu durata scurta.
        Cand se executa corect, rezulta paloarea tegumentului, cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular.            
        Portiunea masata poate fi pudrata.
        Se pot face trei sedinte pe zi cu durata de 10 minute fiecare.
        Cura de masaj in cazul unei afectiuni cuprinde 15 sedinte apoi pauza 2 saptamani, dupa care se reia.

Fitoterapia in degeraturi

De la bun inceput trebuie sa precizam ca tratamentul degeraturilor nu este usor de realizat, necesita timp, medicatie si competenta profesionala din partea celui care le ingrijeste.
        De aceea, consideram ca tratamentul profilactic este mai important si se poate realiza printr- imbracaminte corespunzatoare (manusi si ciorapi de lana), prin evitarea umezelii si in special a transpiratiei, impotriva careia se recomanda pudrajul local cu talc.
        Inainte de expunerea la frig, se recomanda uscarea completa a extremitatilor cele mai expuse la degeraturi (inclusiv nasul si urechile), si masajul, pentru reactivarea circulatiei locale.
        Se vor evita jartierele si bandajele, care impiedica circulatia normala; se recomanda gimnastica si miscare continua in timpul espunerii la frig.
        In ceea ce priveste tratamentul curativ, o practica empirica destul de des folosita astazi este frictionarea partilor degerate cu zapada; o asemenea practica este contrindicata, deoarece poate duce la accentuarea leziunilor cutanate si mai ales la necrozarea lor.
        Pentru a trata o degeratura superficiala, cea mai buna metoda este de a incalzi degetele la subsoara sau intre pulpe sau prin acoperirea partilor degerate cu mainile calde ale altei persoane.
        Pentru degeraturi mai severe se recomanda incalzirea partilor degerate cu apa calda (40-60C). Incalzirea cu apa mai calda este contraindicata.
        Se pot aplica si comprese caldute.
        Este contraindicata tinerea partilor degerate in fata focului sau a unui incalzitor electric.
        Fitoterapa recomanda pentru degeraturi plante care stimuleaza circulatia sangelui la nivelul tesuturilor.
        Se fac bai locale caldute, se aplica prisnite si cataplasme, evitandu-se bandajarea stransa a partilor afectate, pentru a nu fi impiedicata circulatia sanguina locala.
        Pentru bai locale sau comprese, fitoterapia recomanda urmatoarele plante: flori de galbenele - infuzie, preparata din 20g flori la 1l apa, pentru spalaturi locale sau cataplasme.
        Tinctura, preparata din 20g flori la 100 ml alcool, prin macerare timp de 8 zile.
        Se amesteca 10 ml tinctura cu 100ml apa fiarta si racita; se aplica local sub forma de comprese, pe zonele cu degeraturi superficiale.
Schinel: infuzie.
        Coaja de stejar: decoct.
        Rezultate bune se obtin si cu un unguent camforat preparat dupa urmatoarea formula : camfor 10g, parafina solida 8g, vaselina 82g pentru uz extern.
        Se topeste parafina si vaselina la caldura moderata, se adauga camforul pulverizat si se amesteca continuu, pana cand se dizolva tot camforul.
        Dupa racire, se poate folosi in aplicari locale, sub forma de masaje blande.