Un cuvant care poate schimba lumea... IERTAREA

URA
"Daca as fi spada, te-as taia,
Te-as ineca daca as fi apa
Si ti-as sapa mormantu'-adanc,
Daca as fi sapa!

Daca as fi streang, te-as spanzura,
De-as fi sageata te-as strapunge,
Te-as urmari daca as fi glont
Si... te-as ajunge!"

Versurile lui Macedonski par sa confirme cele spuse de Ogden Nash: "Nici un om nu uita niciodata unde a ingropat securea razboiului."
De aceea este atat de putzin instinctiva idea de iertare, cu atat mai mult cu cat iertarea in sine e mai mult decat o tehnica de rezolvare a conflictului.
Intr-o lume in care violentza genereaza violentza si raul produce rau, numai iertarea, intzelepciunea si uitarea pot intrerupe cercul vicios. Iertarea e singura in stare sa rupa lantzul care ne incovoaie pe tozti, lantzul care ne tzine legatzi in "jocurile" ideate de cei cu multzi bani.
Nu sant vreun pocait -poate era mai bine daca eram unul- vorbesc despre iertarea ratzionala , consecintza a unei gandiri purificate de ura si interese mechine.
Vorbesc despre acea iertare care introduce imprevizibilitatea gratzierii in raportul interpersonal, despre acea iertare care reprezinta decizia de a nu pune in aplicare ceea ce ne indeamna intinctul animalic, despre acea iertare care raspunde urii cu refuzul de a uri.
Iertarea echivaleaza cu dorintza de a nu repeta greselile trecutului, echivaleaza cu capacitatea de a ne elibera de un trecut murdar sau dureros.
Consider iertarea ca o marturie a adevaratei libertatzi. Cred ca iertarea este refuzul de a ne lasa dominatzi de imprejurari, este una din armele folosite pentru depasirea conditziei actuale.
Iertarea este aceea care ne ajuta sa ne rupem de consecintzele trecutului, consecintze care altfel ar nocive pt viitor.
Fatza in fatza cu tragedia iertarea ofera antidotul, doza de sperantza. Nu este un lux moral, nu este o optziune pt preotzi sau calugari!