Fitoterapia in degeraturi

De la bun inceput trebuie sa precizam ca tratamentul degeraturilor nu este usor de realizat, necesita timp, medicatie si competenta profesionala din partea celui care le ingrijeste.
        De aceea, consideram ca tratamentul profilactic este mai important si se poate realiza printr- imbracaminte corespunzatoare (manusi si ciorapi de lana), prin evitarea umezelii si in special a transpiratiei, impotriva careia se recomanda pudrajul local cu talc.
        Inainte de expunerea la frig, se recomanda uscarea completa a extremitatilor cele mai expuse la degeraturi (inclusiv nasul si urechile), si masajul, pentru reactivarea circulatiei locale.
        Se vor evita jartierele si bandajele, care impiedica circulatia normala; se recomanda gimnastica si miscare continua in timpul espunerii la frig.
        In ceea ce priveste tratamentul curativ, o practica empirica destul de des folosita astazi este frictionarea partilor degerate cu zapada; o asemenea practica este contrindicata, deoarece poate duce la accentuarea leziunilor cutanate si mai ales la necrozarea lor.
        Pentru a trata o degeratura superficiala, cea mai buna metoda este de a incalzi degetele la subsoara sau intre pulpe sau prin acoperirea partilor degerate cu mainile calde ale altei persoane.
        Pentru degeraturi mai severe se recomanda incalzirea partilor degerate cu apa calda (40-60C). Incalzirea cu apa mai calda este contraindicata.
        Se pot aplica si comprese caldute.
        Este contraindicata tinerea partilor degerate in fata focului sau a unui incalzitor electric.
        Fitoterapa recomanda pentru degeraturi plante care stimuleaza circulatia sangelui la nivelul tesuturilor.
        Se fac bai locale caldute, se aplica prisnite si cataplasme, evitandu-se bandajarea stransa a partilor afectate, pentru a nu fi impiedicata circulatia sanguina locala.
        Pentru bai locale sau comprese, fitoterapia recomanda urmatoarele plante: flori de galbenele - infuzie, preparata din 20g flori la 1l apa, pentru spalaturi locale sau cataplasme.
        Tinctura, preparata din 20g flori la 100 ml alcool, prin macerare timp de 8 zile.
        Se amesteca 10 ml tinctura cu 100ml apa fiarta si racita; se aplica local sub forma de comprese, pe zonele cu degeraturi superficiale.
Schinel: infuzie.
        Coaja de stejar: decoct.
        Rezultate bune se obtin si cu un unguent camforat preparat dupa urmatoarea formula : camfor 10g, parafina solida 8g, vaselina 82g pentru uz extern.
        Se topeste parafina si vaselina la caldura moderata, se adauga camforul pulverizat si se amesteca continuu, pana cand se dizolva tot camforul.
        Dupa racire, se poate folosi in aplicari locale, sub forma de masaje blande.