Indrumari privind modul de recoltare, uscare si utilizare a plantelor medicinale

1.Recoltarea plantelor
        Recoltarea presupune o buna cunoastere a plantelor medicinale, pentru a evita confuziile intre diferite plante care, desi mult asemanatoare, pot avea efecte nedorite.
        Recoltarea trebuie sa se faca in locuri nepoluate, in momentul optim de dezvoltare a plantei, cand aceasta are cea mai mare concentratie in principii active.
        Experienta arata ca cele mai bune rezultate se obtin cu plante proaspat culese.
        Momentul optim de recoltare difera pentru diferitele organe ale plantei: - florile - in timpul infloririi; - frunzele - inainte si in timpul infloririi; - radacinile - primavara devreme sau toamna tarziu; - scoarta - numai primavara cand incepe circulatie sevei; - fructele - cand sunt suficient coapte; - semintele - dupa coacerea fructelor; - mugurii - primavara, inainte de desfacerea lor.
2. Uscarea
        Pentru a putea fi pastrate timp indelungat, plantele sau organele plantelor care au fost recoltate trebuie sa fie bine uscate.
        Prin uscare, plantele nu trebuie sa-si piarda culoarea si mirosul lor natural.
        Plantele recoltate se intind in strat subtire, pe panza sau hartie alba, pe foi de cort sau gratare de nuiele si se usuca cat mai repede posibil la umbra sau in incaperi calde, ventilate (40 grade).
        La soare se pot expune pentru uscare flori albe, radacini, scoarta.
        La umbra se vor usca flori colorate, frunze, muguri.
        Fructele se usuca de obicei rapid la temperaturi ridicate (ex. cuptor etc.).
        Pentru depozitare, se folosesc doar ambalajele din hartie sau panza.
        Se apreciaza ca valabilitatea plantelor odata uscate este de aproximativ 1-2 ani, dupa care acestea isi pierd din proprietatile curative.
3.Modalitati de preparare
        Utilizarea plantelor medicinale in terapie se bazeaza pe principiile active pe care le contin, principii care se obtin din plante, utilizandu-se dizolvanti ca : apa, alcoolul, vinul, uleiul etc.
        Infuzia, decoctul si maceratul sunt solutii extractive apoase. Infuzia consta in pastrarea plantei in contact cu apa clocotita , de obicei timp de 2-3 minute, dupa care se strecoara.
        De obicei, proportia este de o lingurita la 250 ml apa clocotita.
        Se utilizeaza in general pentru flori si frunze.
        Decoctul se prepara din materia vegetala maruntita (de obicei o lingurita), la care se adauga apa (250 ml) si se fierbe 5-30 de minute.
        Decoctul se strecoara fierbinte si se completeaza cu apa fierbinte, in cantitatea necesara, corespunzatoare pierderilor prin evaporare.
        Aceasta metoda este folosita in general pentru obtinerea principiilor active din partile plantelor care au un tesut lemnos (radacini, scoarta).
        Sucul proaspat obtinut din plante se utilizeaza intern sub forma de picaturi sau extern, pentru frictiuni.
        Maceratul consta in pastrarea plantei maruntite, in contact cu apa rece, 1-12 ore.
        Se utilizeaza in cazul plantelor la care extractia principiilor active necesita timp mai lung: vasc, nalba, in.
        Maceratul se prepara la temperatura camerei.
        Ceaiul obtinut prin extractie apoasa se prepara pentru o singura zi.
        Se bea neindulcit sau indulcit cu miere de albine.
        Cataplasma (obojeala sau prisnita) este un preparat pastos, obtinut din planta maruntita, inmuiata in apa, alcool sau la abur, care se pune intre doua bucati de tifon sau panza, dupa care se aplica pe regiunea afectata, iar apoi se infasoara cu o haina calduroasa.
        Tinctura este o solutie extractiva, alcoolica ce se prepara la temperatura camerei.
        Se utilizeaza alcoolul etilic de 40-700C.
        Proportia folosita este de obicei de 20% (20 g planta la 100ml alcool).
        Planta maruntita se pune intr-o sticla si se adauga alcoolul.
        Se agita zilnic, 10-14 zile, dupa care se strecoara si se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine etansate.
        Se utilizeaza sub forma de picaturi, diluate in ceai sau apa.
        Vinul medicinal se obtine din planta bine maruntita, macerata in vin.
        De obicei la 1 l de vin se adauga 50-60g planta, care se macereaza 10-14 zile, dupa care se strecoara si pastreaza in sticle bine inchise. Se utilizeaza ca stomahic, administrandu-se cu 1/2-1 ora inainte de masa. Se recomanda a nu se folosi de catre persoanele care sufera de gastrite, hiperaciditate, ulcer, hipertensiune arteriala, afectiuni hepatice.
        Oteturile aromatice se prepara prin macerarea plantelor in otet de vin, in proportie 50-100g plante maruntite la 1 l otet.
        Se lasa la macerat 10-14 zile, dupa care se strecoara.
        Este utilizat pentru frictiuni.
        Uleiurile medicinale se obtin din plantele bine maruntite, macerate in ulei comestibil, timp de 3-6 saptamani.        
        Inhalatia se prepara, utilizandu-se plante medicinale bogate in uleiuri volatile, sau chiar uleiuri volatile ce se pun in vase smaltuite, de portelan sau de Jena dupa care se adauga apa clocotita.
        Vaporii care se degaja sunt bogati in uleiuri volatile, actionand eficient in afectiuni ale cailor respiratorii superioare.
        Gargarismele.
        Se utilizeaza infuzia sau decoctul de plante sub forma de gargara, in amigdalite, afte, abscese dentare.
        Baile fitoterapeutice utilizeaza plantele medicinale pentru uzul extern.
        Baia poate fi generala sau locala.
        Pentru baia generala se folosesc 200g plante care se lasa la macerat 12 ore in 5l apa rece.
        Apoi, se incalzeste, se strecoara si se adauga la apa de baie.
        Pentru a usura calcularea cantitatii de planta necesara prepararii diverselor forme farmaceutice, redam mai jos echivalenta aproximativa in grame, la o lingurita din diferite parti ale plantei maruntite si, respectiv, la un varf de cutit de pulbere din planta.
        O ligurita plina: (frunze) = 2-3 g (flori) = 3-4 g (seminte) = 8-10 g (radacina si rizomi) = 5-7 g (scoarta) = 6-7 g (fructe) = 5-6 g (parti aeriene) = 4-5 g (matase de porumb)= 1 g
        Un varf de cutit de pulbere din diferite parti ale plantei = 1 g.