Cum sa inveti

1)NU TE APUCA DE INVATAT DECAT INTR-O STARE PSIHICA COESPUNZATOARE ,CARCTERIZATA PRIN POFTA DE A INVATA, CURIOZI-
TATEA PENTRU MATERIALUL STUDIAT ,LUCIDITATE MINTALA.

2)NU INCERCATI SA INVATATI CAND SUNTETI OBOSITI , ENERVATI , AFUMATI ,SUPARATI,CACI ATI FORTA INUTIL SISTEMUL NERVOS.

3)INVATATI IN MOD LOGIC, NU MECANIC ,CACI E MULT MAI USOR ,IAR CUNOSTINTELE MEMORATE PRIN PROCEDEE LOGICE SE IMPLATEAZA MULT MAI PROFUND IN CREIER.

4)ATACATI LECTIA DE INVATARE DE LA EXTERIOR CATRE INTERIOR, DE LA SCHELET CATRE CONTINUT, INSUSINDU-V-O PE PARTI.

5)STABILITI CAT MAI MULTE CONEXIUNI INTRE INFORMATIILE DE MEMORAT SI ALTELE DEJA MEMORATE.

6)FOLOSITIVA DIN PLIN IMAGINATIA ,FANTEZIA,VISUL DE A ZUGRAVI TEMA(LECTIA ,CURSUL,INFORMATIILE DE MEMORAT).

7)REPETATI TEXTUL,LECTIA,CURSUL DE INVATAT POTRIVIT UNUI ORAR RIGUROS INTOCMIT,INCERCATI SA EVITATI SUPRASOLICITAREA,DAR SI UITAREA.

8)ORI DE CATE ORI PERMITE MATERIALUL DE INVATAT ,MEMORATI IN GLUMA ,PRIN CONEXIUNI UMORISTICE,ORI PRIN FORMULE DE MEMORARE
MECANICO-LOGICE.

9)ANUMITE PROBLEME POT FI INVATATE IN STARE DE RELAXARE SAU IN PRIMA FAZA DE SOMN.INREGISTRATI INFORMATIILE PE O AUDIO CASETA SI ASCULTATI-O ORI DE CATE ORI AVETI CHEF.

10)FOLOSESTE AUTOCOMPENSAREA AFECTIVA PRIN CARE SE RASPLATESTE FIECARE REZULTAT POZITIV.

ZAHARUL INVERTIT

Zaharul tos este toxic
pentru organism.

Pentru a fi metabolizat,
el este mai intai invertit in interiorul corpului, operatiune care necesita
mult calciu, care se preia din oase, dinti, unghii, par.

Zaharul invertit este
inofensiv pentru organism.

Materiale necesare:

- 1 kg. zahar tos;

- 150 ml. apa (de la
robinet sau plata);

- o lingurita rasa de sare
de lamaie;

- un vas emailat (se
interzice folosirea inox-ului sau a aluminiului).

Mod de preparare:

- Se pun toate
ingredientele intr-un vas smaltuit, se fierbe totul la foc iute si se amesteca
putin cu o lingura de lemn (nu se foloseste nici un fel de metal).

- Invertirea zaharului
dureaza, in total, 10 minute.

- Fierband in clocote,
zaharul se transforma intr-o compozitie limpede ca uleiul sau ca mierea; pe
marginea vasului se aduna o spuma pamantie la culoare, care se strange cu
lingura de lemn si se arunca.

- In ultimele 2-3 minute de fierbere, trebuie sa fim atenti ca
siropul din vas sa nu se inchida la culoare; pentru aceasta vom micsora
intensitatea focului.

- Cand este gata, zaharul nu mai colecteaza spuma si are
consistenta unei smantani mai subtiri.

- Se lasa la racit putin si cand este caldut inca, se toarna in
borcane curate prin doua straturi de tifon.

- Se foloseste in loc de zahar in ceai, cafea, lapte, prajituri,
checuri, cozonac, cu conditia de a micsora cantitatea de lichid, eventual din
albusuri (in cazul prajiturilor).

Glossa

Arta de a prezice / descrie cursul vremurilor...

Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi si noua toate; Ce e rau si ce e bine Tu te-ntreaba si socoate; Nu spera si nu ai teama, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamna, de te cheama, Tu ramâi la toate rece. Multe trec pe dinainte, In auz ne suna multe, Cine tine toate minte Si ar sta sa le asculte?... Tu asaza-te deoparte, Regasindu-te pe tine, Când cu zgomote desarte Vreme trece, vreme vine. Nici încline a ei limba Recea cumpana-a gândirii Inspre clipa ce se schimba Purtând masca fericirii, Ce din moartea ei se naste Si o clipa tine poate; Pentru cine o cunoaste Toate-s vechi si noua toate. Privitor ca la teatru Tu în lume sa te-nchipui: Joace unul si pe patru, Totusi tu ghici-vei chipu-i, Si de plânge, de se cearta, Tu în colt petreci în tine Si-ntelegi din a lor arta Ce e rau si ce e bine. Viitorul si trecutul Sunt a filei doua fete, Vede-n capat începutul Cine stie sa le-nvete; Tot ce-a fost ori o sa fie In prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zadarnicie Te întreaba si socoate. Caci acelorasi mijloace Se supun câte exista, Si de mii de ani încoace Lumea-i vesela si trista; Alte masti, aceeasi piesa, Alte guri, aceeasi gama, Amagit atât de-adese Nu spera si nu ai teama. Nu spera când vezi miseii La izbânda facând punte, Te-or întrece nataraii, De ai fi cu stea în frunte; Teama n-ai, cata-vor iarasi Intre dânsii sa se plece, Nu te prinde lor tovaras: Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirena, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca sa schimbe-actorii-n scena, Te momeste în vârteje; Tu pe-alaturi te strecoara, Nu baga nici chiar de seama, Din cararea ta afara De te-ndeamna, de te cheama. De te-ating, sa feri în laturi, De hulesc, sa taci din gura; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Daca stii a lor masura; Zica toti ce vor sa zica, Treaca-n lume cine-o trece; Ca sa nu-ndragesti nimica, Tu ramâi la toate rece. Tu ramâi la toate rece, De te-ndeamna, de te cheama: Ce e val, ca valul trece, Nu spera si nu ai teama; Te întreaba si socoate Ce e rau si ce e bine; Toate-s vechi si noua toate: Vreme trece, vreme vine. (1883, decembrie)

ULEIUL-medicament miraculos

Un "eveniment" in lumea tratamentelor naturale.

Are un nume cu adevarat predestinat ca elixir de sanatate: "vita de vie", un izvor al vietii. Prima vie a fost cultivata - se pare - acum nu mai putin de 10.000 de ani, iar de atunci, din negurile preistoriei si pana acum, oamenii au dezvoltat pana la nivel de arta cultivarea strugurilor si transformarea lor in vin. Si virtutile terapeutice ale strugurilor sunt cunoscute si practicate de mii de ani. Pana de curand, s-a crezut chiar ca in acest domeniu nu mai pot aparea noutati absolute. Aceasta, pana cand atentia cercetatorilor s-a indreptat asupra a ceea ce se arunca din struguri: samburii. Mai intai, acestia au provocat o mica revolutie in industria alimentara, pentru ca apoi sa inceapa o adevarata cariera in domeniul medical. De "vina" este uleiul extras din acesti samburi cu proprietati terapeutice exceptionale.

Un campion al anti-imbatranirii

Desi vita de vie este cultivata de mii de ani, extractia uleiului din seminte este de data recenta, datorita dificultatilor tehnologice de obtinere a lui. Initial, el a fost fabricat doar in Franta si in Italia si a fost utilizat strict in alimentatie. Apoi a fost utilizat extern, in cosmetica, pentru ca este usor resorbit de piele, pe care o inmoaie si o intinde. Abia la urma a fost luat in vizor de catre industria farmaceutica.
Uleiul de samburi de struguri contine cantitati insemnate de vitamina E si vitamina F, precum si unele minerale: zinc, cupru, seleniu. Dar, mai presus de toate, contine asa-numitele procianidine (prescurtat Opc), care sunt un agent anti-imbatranire de 50 de ori mai puternic decat vitamina E si de 20 de ori mai puternic decat vitamina C. Mai contine substante care ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange si a inimii, care catalizeaza actiunea unor vitamine in corp, care ajuta la tinerea sub control a reactiilor alergice. Cu alte cuvinte, un nou medicament natural s-a nascut de curand. Sa vedem, in cele ce urmeaza, cum trebuie folosit.

Cateva precizari

Cand vorbim despre efecte terapeutice ne raportam la uleiul de struguri obtinut prin presare la rece. Mai exista un ulei rafinat de samburi de struguri, care se obtine la temperaturi mari, cand sunt distruse, practic, toate substantele active din punct de vedere terapeutic si care, evident, nu este recomandat in vindecare. Uleiul presat la rece din samburi de struguri il gasim in prezent in marile supermarketuri, in raioanele cu uleiuri de import.
Intern, acest ulei se administreaza in primul rand prin alimentatie, fiind un excelent adaos in salate, in sosuri, in diferitele feluri de mancare, ce nu presupun prepararea la foc. Este absolut necesar sa evitam prajirea sau fierberea acestui ulei, pentru ca incalzirea la peste 50 de grade Celsius duce la alterarea proprietatilor terapeutice. Doza zilnica de ulei este de 25-45 de grame, adica 2-4 linguri pe zi, care se pot consuma ca atare, sau in hrana.
Extern este folosit ca solutie de masaj pentru piele, pe care o hraneste, previne uscarea sa, ajuta la mentinerea tineretii si a elasticitatii naturale.
Uleiul de struguri - o pavaza impotriva bolii

Bolile vasculare - Folosirea constanta a uleiului de samburi de struguri in salate, care vor fi consumate zilnic, este suficienta pentru evitarea unor boli vasculare, cum ar fi arterioscleroza, fragilitatea vasculara sau arterita. Aceasta pentru ca uleiul de struguri contine substante (asa-numitele grasimi nesaturate) care ajuta la mentinerea tineretii si elasticitatii vasculare, precum si substante care impiedica procesele degenerative ale vaselor de sange.

Bolile de inima - Se consuma zilnic doua linguri din acest ulei, care este recomandat in mod special persoanelor care au avut sau au o dieta cu multa carne si preparate din carne, cu prajeli sau alte grasimi "rele", cum ar fi cele din margarina sau din uleiurile rafinate. Acest ulei previne ischemia cardiaca, precum si tulburari circulatorii cum ar fi hipertensiunea si tensiunea arteriala oscilanta.

Tumorile benigne - Studii de data recenta arata ca anumite substante continute in samburii de struguri impiedica dezvoltarea unor formatiuni tumorale benigne, cum ar fi chisturile ovariene, fibroamele uterine, adenoamele si adenofibroamele mamare. Femeile cu asemenea predispozitii ar fi bine sa faca de 4-6 ori pe an cure de cate 28 de zile in care sa consume ulei de samburi de struguri, cate 20-30 de ml zilnic.

Infectiile diverse - Substantele active din acest ulei actioneaza ca stimulent imunitar pe mai multe cai: catalizeaza actiunea vitaminei C in organism, favorizeaza producerea de celule imunocompetente si le activeaza pe cele existente. Mai ales in perioadele reci ale anului, cand sistemul natural de aparare al organismului este cel mai incercat, se recomanda consumarea uleiului de samburi de struguri, minimum 30 de grame zilnic.

Alzheimer - La persoanele din zonele in care se consuma deja acest ulei de cateva decenii (Franta si Italia) s-a observat, pe langa reducerea ratei bolilor cardiovasculare, o mult mai buna functionare a sistemului nervos. Se pare ca substantele antioxidante din samburii de struguri sunt foarte eficiente in oprirea proceselor degenerative ce afecteaza creierul la persoanele in varsta. Studiile pentru izolarea unei substante active care sa previna aceasta cumplita boala sunt in plina desfasurare, insa pana atunci, un lucru este sigur: consumul de ulei de seminte de struguri este printre cele mai bune antidoturi impotriva Alzheimerului.

Afectiuni dermatologice - Se recomanda atat consumul intern, cat si masajul pe piele cu acest ulei. Bogat in vitamina E, este un elixir pentru mentinerea tineretii pielii, dar si pentru prevenirea unor afectiuni dermatologice (cheratoze, psoriazis, depigmentari etc.). Masajul facut dupa baie cu ulei de samburi de struguri impiedica pierderea apei (mentinand hidratarea pielii), da stralucire si finete epidermei, intarziindu-i imbatranirea.

Tratamente cu ulei de struguri

Colesterol - In 1993 a fost prezentat la conferinta anuala a "Colegiului stiintific de Cardiologie din Statele Unite" un studiu pe 56 de pacienti, barbati si femei, care aveau valori ridicate ale colesterolului. Consumand zilnic cate 43 de grame de ulei de seminte de struguri, acestia si-au redus cu 15,6 % nivelul colesterolului din sange in doar 3 (!) saptamani. In prezent, uleiul de samburi de struguri este considerat cel mai bun medicament-aliment pentru scaderea si mentinerea la cote normale a nivelului colesterolului.

Varice si hemoroizi - Consumul zilnic al acestui ulei previne aparitia dilatatiilor venoase anormale si, mai mult, poate micsora venele varicoase. Se consuma in salate de cruditati, cate 3-4 linguri pe zi, tratamentul fiind pe termen lung (minimum un an). Este recomandat si pentru tratarea umflarii picioarelor si a senzatiei de greutate in picioare.

Arterioscleroza - Uleiul de samburi de struguri ofera peretilor arterelor o protectie exceptionala la depunerile de colesterol. Este mentionata folosirea cu succes si in arterita obliteranta, unde administrarea sa a ameliorat usor fluxul sanguin si, in timp, a redus crampele specifice (mai ales cele nocturne). Pentru obtinerea acestor efecte, se fac cure de lunga durata (macar 1 an), cu acest ulei presat la rece, din care se administreaza minimum 20 de grame zilnic.

Fragilitatea capilara si fragilitatea vasculara in general - Substantele din semintele de struguri au o actiune antioxidanta puternica, asigurand o protectie a celulelor din compozitia peretilor vaselor de sange la actiunea radicalilor liberi si mentinand sau restabilind in buna masura elasticitatea vaselor sanguine. O cura de sase luni, in care se consuma zilnic 3-4 linguri din acest ulei, duce la reducerea semnificativa a suprafetelor cu echimoze produse de fragilitatea capilara si previne accidentele vasculare (eventual recidiva acestora).

Deficiente imunitare - Semintele de struguri contin substante cum ar fi zincul, cuprul, seleniul, vitamina E si procianidinele, care sunt cei mai puternici inamici ai radicalilor liberi, contribuind astfel la cresterea imunitatii organismului. O cura cu 25 de grame de ulei de struguri pe zi, mentinuta minimum o luna, ajuta la marirea rezistentei organismului la factorii infectiosi.

Artrita (reumatismul) - Cei care sufera deja de artrita pot constata, consumand acest ulei, o reducere in timp a durerilor datorate inflamatiilor. Aceasta, pentru ca semintele de struguri contin substante care mentin sanatatea tesuturilor din compozitia articulatiilor, precum si antiinflamatoare naturale. Se consuma salate cu ulei de samburi de struguri (minimum 3 linguri zilnic), in cure de 2-3 luni.

Alergie - Este utilizat si in tratarea alergiilor, deoarece blocheaza enzimele care produc histaminele (substante naturale din corpul uman care determina aparitia reactiilor alergice). Se fac cure de cate 2-3 luni, in care se consuma cate 30 ml din acest ulei, zilnic. In caz de criza alergica, administrarea uleiului eficientizeaza, intre altele, actiunea vitaminei C, care este folosita in toate tratamentele anti-alergice.

Imbatranirea - Uleiul de seminte de struguri nu poate, bineinteles, opri complet procesul de imbatranire al tesuturilor, dar poate prelungi mult tineretea biologica. La femei, ajuta la mentinerea echilibrului hormonal, previne aparitia menopauzei premature, precum si a unor fenomene cum ar fi uscarea pielii, aparitia pilozitatilor in exces, estomparea caracterelor secundare feminine. La barbati, previne impotenta vasculara. La ambele sexe, previne si combate Alzheimerul, reumatismul degenerativ, problemele cardiace. Se consuma, zilnic, minimum 30 de grame, in salate de cruditati (care ii potenteaza efectul).

Vedere obosita - Mai multe studii arata ca acest ulei imbunatateste vederea, facand ca vasele de sange din ochi sa functioneze mai eficient. Se recomanda mai ales persoanelor la care tulburarile de vedere apar odata cu varsta sau pe fondul unor probleme circulatorii. Se recomanda in paralel si curele cu struguri negri, consumati ca atare, pigmentii din coaja acestora ajutand si ei la ameliorarea vederii, inclusiv a celei nocturne.

Boli care se trateaza extern
cu uleiul de samburi de struguri


Piele uscata si sensibila la frig - La zece minute dupa baie, se maseaza intreg corpul, mai ales membrele, cu ulei de samburi de struguri. Tratamentul se face sase saptamani la rand, mai ales in perioadele friguroase.

Piele cu tendinta de imbatranire - Uleiul de struguri penetreaza rapid epiderma, nelasand senzatia de piele grasa si protejand in schimb pielea de vant si de soare. Datorita continutului sau ridicat de acid linoleic, care este repede incorporat in piele, reduce pierderea de apa din epiderma si restabileste elasticitatea pielii. Se foloseste, de asemenea, dupa baie, pentru masaj.

Ten uscat - O data la trei zile, se maseaza obrajii, pometii, fruntea si gatul, cu ulei de samburi de struguri. Are efecte de protectie, mentine hidratarea si impiedica formarea ridurilor.
Contraindicatii
Intern, nu se cunosc contraindicatii la administrarea acestui ulei, cu conditia sa nu fie preparat termic si sa nu fie depasita perioada de valabilitate inscrisa pe ambalaj.
Extern, va fi evitata folosirea sa pe portiunile cu piele grasa, seboreica, putand in aceste cazuri sa produca reactii cutanate locale.

Soarele

Lumina soarelui ucide microbii si virusii, relaxeaza sistemul nervos si scade tensiunea musculara.
Ea are actiune in sintetizarea vitaminei D (vitamina antirahitica).
Aceasta vitamina actioneaza asemenea unui hormon, avand rol esential ata la copii, cat si la adulti. Ea asigura rezistenta oaselor si proportia dintre calciu si fosfor in organism.
Expunandu-ne pielea la soare in fiecare zi timp de 15-20 de minute, asiguram necesarul zilnic de vitamina D (400 u.i. pe zi pentru toate varstele).
Lumina soarelui fortifica sistemul de aparare al corpului si promoveaza sanatatea pielii.
Lumina soarelui trebuie folosita cu intelepciune, extrema expunerii prea mult la soare putand duce la arsuri foarte grave (iar in ultima vreme, nu sunt nesemnificative radiatiile solare periculoase) si cancere cutanate.
Radiatiile ultraviolete influenteaza favorabil activitatea glandelor endocrine, a sistemului nervos, a aparatului respirator, digestiv si cardio-circulator.
Intensitatea radiatiilor ultraviolete este variabila in functie de diversi factori: - de anotimp - radiatiile ultraviolete au intensitatea mai mare vara decat iarna; - de latitudine - cu cat soarele este mai sus si radiatiile cad "mai vertical", cu atat ultravioletele sunt mai intense; astfel, luna iunie este cea mai bogata in ultraviolete; - de altitudine - ultravioletele sunt mai intense la munte decat la la mare; - de perioada diurna - sunt mai intense intre orele 9-12; - de fenomenele de reflexie si refractie - ultraviolete sunt mai bogate pe suprafete albe (zapada, nisip) si lucioase (gheata, apa); - de gradul poluarii atmosferice - cu cat atmosfera este mai poluata cu ata ultraviolete pierd din intensitate;
Radiatiile infrarosii (radiatii calorice), prin isusi efectul lor termic, conditioneaza viata pe Pamant.
Este bine de stiut ca, fara Soare, planeta Terra ar intra intr-o era a glaciatiunii.
De asemenea, aceste radiatii exercita multiple influente favorabile asupra organismului, facilitand metabolismul, schimburile celulare, circulatia.

Respira natural

Alte moduri de tratare a afectiunilor cailor respiratorii; atunci cand te doare capul, nasul ti s-a infundat, ochii iti lacrimeaza si tot corpul "va spune" ca esti pe cale sa induri "mofturile" unei gripe, incearca cateva produse si metode naturiste (fitoterapie, aromoterapie si altele).
        Tratamentele naturale se adreseaza intregului organism, ele actionand fie prin stimularea fortelor proprii de vindecare (apiterapia, biostimulentele, imunostimulentele etc.), cat si prin biorezonanta (fitoterapia, homeopatia) - cand substantele active dintr-o infuzie, decoct, tinctura etc. intra in rezonanta cu un anumit organ (inima, plamani, ficat, stomac, vezica, intestin), armonizandu-se cu acesta si reglandu-i astfel activitatea pana la completa vindecare sau ameliorarea afectiunii.
        Fitoterapie Pentru banala, dar suparatoarea tuse, se recomanda remedii fitoterapeutice.
        Astfel, in prima faza, cand tusea este "uscata", se folosesc calmante:
        Preparati un amestec din: petale de mac rosu (20 g), rostopasca (10 g), talpa-gastii (40 g), fructe de anason (20 g), flori si frunze de paducel (10 g).
        O lingura din acest amestec o puneti apoi intr-o cana cu apa clocotita.
        Acoperiti si lasati 10 minute, dupa care strecurati infuzia si indulciti-o (dupa gust) cu miere.
        Se beau trei linguri la fiecare ora - in total, trei cani pe zi.
        Pentru copiii sub 10 ani, doza este de o cana pe zi.
        De asemenea, in acesta faza puteti folosi cu succes Tusomag sirop si Codenal - ambele preparate din plante. In cea de-a doua faza, cand tusea devine "coapta", se recomanda expectorantele:
        Puteti recurge la mai multe feluri de infuzii din: flori de tei (2-3 cani/zi), frunze de patlagina (1-2 cani/zi), flori si frunze de nalba de cultura (2 cani/zi), flori de ciubotica-cucului (2-3 cani/zi).
        Pentru combaterea unei eventuale febre, faceti impachetari reci sau aplicati cataplasme si comprese revulsive cu faina de mustar (foarte indicate, mai ales in bronsite).
        Aromoterapia Puteti folosi o serie de uleiuri volatile pentru inhalatii si/sau masaje locale. (Diluate corespunzator, uleiurile volatile sunt indicate si pentru uz intern).
        Uleiul de maghiran are proprietati antispastice, iar cel din muguri de pin, proprietati emoliente.
        Eucaliptul - care intra in compozitia multor produse decongestante (picaturi pentru nas, drajeuri etc.) - este un remediu ideal pentru raceli, gripe, sinuzite si bronsite.
        Ardeti cateva picaturi de ulei de eucalipt intr-un recipient special sau adaugati cateva picaturi in apa din cada, inainte de baie.
Atentie!
        Uleiurile de rozmarin si isop sunt de un real folos doar in doze mici, in caz contrar devenind periculoase pentru sanatate.
        De aceea, este bine sa le folositi doar la recomandarea specialistilor
        Biomasajul si presopunctura Sunt metode care, asociate cu cele prezentate anterior, ajuta la refacerea rapida a starii de sanatate in caz de raceala/gripa.
        Asociate, durerile si tensiunea pot fi indepartate astfel: masati-va usor, cu varful degetelor, gatul si umerii, insistand asupra punctelor unde simtiti ca muschii sunt incordati.
        In acest caz, puteti folosi si cateva picaturi de ulei de lavanda (unul dintre cele care pot fi utilizate in concentratia data).
        Inspirati apoi usor, aspirand parfumul ramas pe varful degetelor.
In afara de aromoterapie, pentru astmul bronsic sunt recomandate: fitoterapia, apiterapia cu polen (atentie la potentiale alergii!) si laptisor de matca, precum si imunostimulentele si vitaminele.
        Un "ceai cu lamaie"... si cimbru
        Lamaia este unul din produsele cel mai frecvent intalnite in terapia infectiilor respiratorii, datorita cantitatii insemnate de vitamina C si a acidului ascorbic pe care le contine.
        Gratie proprietatilor lui antiseptice, uleiul de lamaie are un rol extrem de important in lupta cu tusea si celelalte manifestari ale virozelor respiratorii.
        Folositi-l pentru un masaj in zona sternului sau la inhalatii.
        Uleiul de ceai verde are o puternica actiune antiseptica si antivirala, fiind, de asemenea, recomandat in tratarea racelii si gripei, ca parte a amestecurilor pentru inhalatii.
        Aceleasi indicatii sunt valabile si in cazul cimbrului.
        Pentru a vindeca durerile de gat (laringitele si traheitele) si leziunile mucoasei bucale, care insotesc deseori virozele, puteti face gargara cu o solutie obtinuta din uleiuri de lavanda si musetel (amestecati 2-3 picaturi de ulei cu 1 lingurita de alcool dublu rafinat si cu o cescuta de apa).
        Aceleasi indicatii sunt valabile si pentru uleiul de bergamota – si el cu proprietati antiseptice –, care poate fi folosit, in plus, pentru tratarea leziunilor ce apar din cauza febrei deshidratarii). 3 remedii rapide:
        Frecati intre degete o frunza de menta proaspata, apoi inspirati adanc aroma degajata. Puneti 8 picaturi de ulei de lavanda, eucalipt sau cimbru intr-un vas cu apa fierbinte.
        Acoperiti-va capul cu un prosop, apoi aplecati-va deasupra vasului, astfel incat sa inhalati cea mai mare parte din aburi.
        Zdrobiti 3 capatani de usturoi, pe care le amestecati cu doua lingurite de miere.
        Lasati cca 3 ore, apoi luati mici inghitituri din amestec de-a lungul i

Reflexoterapia

Reflexoterapia este o straveche metoda terapeutica.
        Ea este asociata medicinei alternative, fiind o stiinta bazata pe practica.
        Medicina traditionala atribuie reflexoterapiei milenii de experienta, rezultatele fiind probate de ameliorari sau vindecari confirmate de toate persoanele care au beneficiat de acesta metoda.
        Reflexoterapia are ca tehnica de tratament masarea talpilor, palmelor sau capului, in zonele corespunzatoare punctelor de proiectie a diferitelor organe ale corpului, ea asociindu-se in mod obisnuit si cu presopunctura.
        Principalul scop al reflexoterapiei si presopuncturii este eliminarea toxinelor si stimularea tuturor functiilor organismului, fara efecte secundare sau nocive, fiind eficiente la toate varstele si inofensive.
Aceste proceduri ofera solutii pentru rezolvarea urmatoarelor disfunctii - sau afectiuni: insomnii, stres, migrene, oboseala, afectiuni ale vezicii biliare, tulburari endocrine, celulita, obezitate, - constipatie, astm bronsic, infertilitate, impotenta, tulburari de menopauza, etc.
Principiile reflexoterapiei
        Scopul reflexoterapiei
        Scopul reflexoterapiei este de a corecta cei trei factori negativi implicati in procesul de boala: congestia inflamatia tensiunea.
        Afectiunile congestive sunt responsabile de aparitia tumorilor; afectiunile inflamatorii sunt cele precum colita, bronsita sau sinuzita; tensiunea este responsabila de diminuarea eficientei sistemului imunitar.
        Sedintele de reflexoterapie urmaresc in primul rand imbunatatirea circulatiei in organism si accelerarea eliminarii reziduriilor, astfel incat toxinele sa nu se mai acumuleze in concentratii daunatoare in ficat, rinichi sau intestin.
        De asemenea, prin reflexoterapie se poate realiza scaderea senzatiei de durere prin stimularea eliberarii de endorfine - analgezice naturale ale organismului - din glanda hipofiza din creier in fluxul sanguin.
        Reflexoterapia are actiunea cea mai eficienta cand este folosita pentru tratarea intregului organism si nu numai pentru anumite afectiuni.
        In acest mod, ea imbunatateste toate functiile organismului, ceea ce stimuleaza procesul natural de vindecare, facandu-l mai rapid si mai eficient.
Cele zece zone energetice
        Reflexoterapia are la baza prezenta in organism a zece zone energetice.
        Aceste zone sunt longitudinale, intinzandu-se de la baza corpului - de la picioare - pana in crestetul capului.
        Aceasta distributie energetica a fost descoperita spre sfarsitul secolului XIX de un american, dr. William Fitzgerald, un specialist in O.R.L. In perioada in care a lucrat la spitale din Paris, Viena si Londra, Fitzgerald a descoperit ca putea ameliora durerea dintr-o parte a corpului pacientului prin apasare intr-o alta zona.
        El si-a perfectionat tehnica, invatand ca daca aplica presiune la nivelul degetelor cu ajutorul unui bandaj elastic pe fiecare falanga mijlocie si cu ajutorul unor mici carlige pe varfurile degetelor, putea produce efecte anestezice locale la nivelul bratelor, partilor laterale ale gatului, ochiului, urechii si fetei.
        Nu trebuie sa uitam faptul ca in perioada in care practica dr. Fitfgerald, in anii 1880, anestezia era la inceputuri. Mastile cu cloroform erau utilizate, dar mai multi pacienti mureau din cauza anesteziei decat a interventiilor chirurgicale
        Ce facem, instinctiv, cand avem o durere de cap sau o indigestie?
        De regula, punem mana pe zona dureroasa pentru a ne usura intr-o oarecare masura durerea. Asadar, exista un instinct primar care ne face sa apasam locul dureros pentru ameliorarea simptomelor.
        Cele zece zone sunt impartite in cinci perechi, numerotate de la 1 la 5, pe fiecare parte a corpului.
        Zona 1 trece prin degetele mari de la maini, pe fiecare parte a corpului si parcurge zona mediana a corpului, partea interioara a picioarelor, a bratelor si coloana vertebrala.
        O dereglare a fluxului energetic pe acest traseu poate afecta orice organ sau functie dinj aceasta zona.
        Zona 1 este de obicei cea mai sensibila pe picioarele oamenilor, deoarece pe ea se afla multe parti vitale ale organismului - nasul, gura, gatul, coloana vertebrala si organele genitale.
        Lucrand numai asupra reflexelor coloanei vertebrale de la nivelul picioarelor este posibila ameliorarea multor manifestari fizice neplacute, deoarece nervii cu originea in zona vertebrala stimuleasa activitatea intregului organism.
        Zona 2 are ca limite degetul aratator si al doilea deget de la picior; in acelasi fel se poate continua pana la divizarea corpului in zece zone.
        Aceasta metode de impartire a corpului in canale energetice sau meridiane, este similara principiului care sta la baza presopuncturii si acupuncturii.
        Cu toate acestea, cand este vorba de reflexoterapie, nu sunt importante meridianele in sine si nici punctele identificate sau numerotate. In locul lor, accentul se pune pe harta corpului care arata ca fiecare zona sau organ din organism este oglindita pe talpi si degetele de la picioare, ca si pe palme si degetele de la maini.
        Alta diferenta importanta intre reflexoterapie si presopunctura sau alte terapii bazate pe utilizarea meridianelor este legata de tehnica de utilizare a policelui si a degetelor pentru relaxarea punctelor reflexogene de pe picioare si maini.
        Cand un punct de pe meridian este blocat, fluxul energetic scade sau se acumuleaza, iar in acel punct apare congestia. In timp, aceasta congestie se poate manifesta fizic sub forma de disfunctie a zonei sau organului respectiv.
        Pe de alta parte, daca blocajul este indepartat prin sedinte de reflexoterapie, iar echilibrul adecvat si functia normala se restabilesc, procesul de autovindecare poate incepe, iar simptomele si durerea vor disparea.
        Eficienta reflexoterapiei se bazeaza pe procesul simplu al eliminarii blocajelor de flux energetic in vederea activarii procesului de autovindecare.
        Talpile: oglinda a corpului
        Daca priviti cele doua talpi (alaturate), puteti observa ca ele sunt o reprezentare exacta a corpului uman.
        Talpile reflecta intr-adevar conformatia corpului.
        Cei largi in spate vor avea talpi mai late de la articulatia halucelui la marginea extrema.
        Oamenii inalti si slabi au talpi lungi si subtiri, cu degete lungi.
        Remarcati si curburile talpilor, care sunt asemanatoare cu curburile coloanei vertebrale.
        Din aceasta ilustratie puteti observa ca talpa dreapta guverneaza partea dreapta a corpului, iar talpa stanga pe cea stanga.
        Daca alaturati cele doua talpi, veti avea un contur complet al corpului, cu halucele reprezentand capul, iar partile laterale ale talpilor reflectand zonele laterale ale corpului - de exemplu umerii, genunchii si soldurile.
        Unele afectiuni cutanate ale picioarelor pot fi deosebit de semnificative.
        De exemplu, o batatura poate adesea reflecta o afectiune a gatului, iar o sensibilitate a punctelor reflexogene ale gatului, sa spunem pe partea dreapta, va fi semnificativ corelata cu o batatura pe aceeasi parte.
        Ingrosarea pielii pe partea laterala a piciorului in zona punctelor reflexogene ale umerilor, semnaleaza adesea o afectiune a umarului. completare
        Zonele reflexogene sunt puncte nervoase care se afla in legatura cu anumite parti din corp.
        Ele se gasesc raspandite pe toata suprafata corpului.
        Prin masarea zonelor reflexogene, se poate obtine o irigare sanguina buna, atat a zonei reflexogene cat si a organismului dependent.
PRESOPUNCTURA este presiunea care se exercita asupra punctului reflex.
        Punctele pot fi masate cu degetul, cu unghia, cu bagheta de lemn sau de sticla, cu stiloul, folosind capatul rotunjit al acestuia.
        Presopunctura poate fi practicata de oricine.
        Cele mai bune rezultate se obtin folosind varful degetului sau unghia.
        Dupa indicatie, un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau tonifiere. In afectiunile provocate de un exces de energie, se foloseste dispersia.
DISPERSIA : Se face masajul cu varful degetului in pozitie oblica; se maseaza sau se apasa prin insurubare, in sensul opus miscarii acelor de ceasornic.
        Miscarea se face superficial, bland, lent.
        Dupa un masaj corect, pielea se va inrosi, sensibilitatea dureroasa si tonul vor scadea.
TONIFIEREA se practica in cazul bolilor rezultate prin deficit de energie (hipotonie, bradicardie etc.).
        Se executa cu varful degetului sau cu unghia, ambele in pozitie verticala.
        Masajul se face cu durata scurta.
        Cand se executa corect, rezulta paloarea tegumentului, cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular.            
        Portiunea masata poate fi pudrata.
        Se pot face trei sedinte pe zi cu durata de 10 minute fiecare.
        Cura de masaj in cazul unei afectiuni cuprinde 15 sedinte apoi pauza 2 saptamani, dupa care se reia.

Mierea

Mierea - medicament/aliment
        Pe lânga aportul energetic imediat datorat continutului de glucoza si fructoza, direct asimilabile, ceea ce o recomanda în toate actiunile ce necesita efort fizic si intelectual intens, mierea de albine are si însusiri terapeutice prin continutul în enzime, vitamine, saruri, minerale si acizi organici.
        Mierea este indicata în:
1) Afectiuni ale aparatului digestiv : - ulcere gastro-duodenale - gastrite hiperacide - constipatii Se recomanda doze de 150g/zi în trei reprize cu doua ore înainte de masa , însotite de ceaiuri usor caldute, în nici un caz reci.
2) Afectiuni hepato-biliare, atât în hepatita toxica, cât si în cea infectioasa; gratie actiunii bactericide si continutului în glucide, mierea amelioreaza functiile hepato-celulare si mareste rezistenta organismului.
        Mierea se administreaza ca atare sau asociata cu ceaiurile indicate în aceste afectiuni.
3) Afectiuni cardio-vasculare Mierea are o actiune favorabila asupra muschiului cardiac si a circulatiei coronariene si periferice prin prezenta acetil colinei(în special în mierea de floarea soarelui) dar si prin continutul bogat în vitamine si glucide si nul în clorura de sodiu.
        Datorita îmbunatatirii circulatiei periferice, mierea favorizeaza activitatile intelectuale si atenueaza efectele îmbatrânirii.
4) Afectiuni ale aparatului respirator, laringite, bronsite, datorita actiunii antimicrobiene si antiinflamatorii a mierii; se administreaza ca atare sau cu lapte caldut.
5) Afectiuni ale pielii, rani, eczeme, furunculoze, datorita actiunii antimicotice si antimicrobiene; se foloseste prin aplicarea directa pe suprafata ranii; dar mierea este si o hrana pretioasa pentru piele, astfel ca, sub actiunea ei, pielea devine moale si elastica; se poate folosi ca atare, sau în amestec cu albus de ou sau glicerina.
6) Afectiuni ale sistemului nervos, neuroastenii.
        Mierea hraneste si fortifica celulele nervoase(prin continutul în glucoza si fructoza), iar prezenta vitaminelor si a sarurilor minerale ajuta la întretinerea echilibrului ionilor în organism si, ca urmare, nervozitatea scade, somnul devine mai linistit, apare senzatia de vigoare.
        Dar, atentie, toate proprietatile terapeutice sunt diminuate de timp, iar prin încalzire componentele active, de valoare îsi înceteaza activitatea, mierea transformându-se într-un simplu depozit de zaharuri si saruri minerale cu valoare redusa, de fapt un aliment dulce fara a mai fi si un medicament pretios.

Menta

Menta este o planta, bine cunoscuta pentru proprietatile sale curative, dar si pentru aroma tonifianta.
        Ceaiul de menta este utilizat in medicina naturista pentru proprietatile sale digestive, calmante, decontractante si decongestionate.
        Infuzia de menta calmeaza dereglarile digestive cauzate de nervozittaea excesiva si stimuleaza vezica biliara.
        De asemenea, calmeaza migrenele, durerile de cap si de git.
        Substanta cea mai importanta pe care o contine aceasta planta, cu efect terapeutic, este mentholul, eficace in cazul ametelilor, durerilor intestinale, de stomac.
        Potasiul, calciul si vitamina B determina cresterea tonusului muscular si a imunitatii organismului.
        Infuzia de menta mareste, deopotriva, gradul de concentrare.
        Gustul mentei variaza, in functie de tipul de cultura, de la mentolat la acrisor.
        La bucatarie, este recomandata folosirea frunzelor proaspete.
        Englezii si arabii sint cei mai mari consumatori de menta din lume. In timp ce primii folosesc menta pentru sosuri, alaturi de mincarurile cu carne de miel, arabii beau, la aproape orice ora din zi ceai fierbinte de menta, pentru a se racori.
        In Orientul mijlociu si in Africa, aceasta planta este folosita la salate, pentru condimentarea gratarului, aromarea iaurtului sau a dulciurilor pe baza de brinza.
        Poti folosi si tu menta: la ceaiuri: pune citeva frunze de menta in ceaiul negru, pentru a reduce efectul cafeinei; lasa 2-3 minute sau chiar mai mult, daca vrei sa obtii o aroma mai puternica la dulciuri: inghetata, inainte de a o pune la frigider, o poti aroma cu frunze de menta.
        Lasa timp de cinci minute la congelator si scoate frunzele. la omleta: adauga, la sfirsit, citeva frunze de menta pentru o aroma mai placuta la salate: pune citeva frunze in salatele cu ceapa rosie, rosii, patrunjel, sos de lamiie la mincaruri: frunzele de menta se potrivesc la mincaruri cu mazare, morcovi, cartofi, fasole; se pun la sfirsit.
        Daca te-am convins sa aduci menta in bucatarie, iti recomandam un sos de menta indian.
        Ai nevoie de: 1/4 ceasca iaurt, 2 lingurite cu menta taiata marunt, o lingurita zahar, sare si piper.
        Se amesteca bine ingredientele cu mixerul si se lasa la frigider citeva minute.

Indrumari privind modul de recoltare, uscare si utilizare a plantelor medicinale

1.Recoltarea plantelor
        Recoltarea presupune o buna cunoastere a plantelor medicinale, pentru a evita confuziile intre diferite plante care, desi mult asemanatoare, pot avea efecte nedorite.
        Recoltarea trebuie sa se faca in locuri nepoluate, in momentul optim de dezvoltare a plantei, cand aceasta are cea mai mare concentratie in principii active.
        Experienta arata ca cele mai bune rezultate se obtin cu plante proaspat culese.
        Momentul optim de recoltare difera pentru diferitele organe ale plantei: - florile - in timpul infloririi; - frunzele - inainte si in timpul infloririi; - radacinile - primavara devreme sau toamna tarziu; - scoarta - numai primavara cand incepe circulatie sevei; - fructele - cand sunt suficient coapte; - semintele - dupa coacerea fructelor; - mugurii - primavara, inainte de desfacerea lor.
2. Uscarea
        Pentru a putea fi pastrate timp indelungat, plantele sau organele plantelor care au fost recoltate trebuie sa fie bine uscate.
        Prin uscare, plantele nu trebuie sa-si piarda culoarea si mirosul lor natural.
        Plantele recoltate se intind in strat subtire, pe panza sau hartie alba, pe foi de cort sau gratare de nuiele si se usuca cat mai repede posibil la umbra sau in incaperi calde, ventilate (40 grade).
        La soare se pot expune pentru uscare flori albe, radacini, scoarta.
        La umbra se vor usca flori colorate, frunze, muguri.
        Fructele se usuca de obicei rapid la temperaturi ridicate (ex. cuptor etc.).
        Pentru depozitare, se folosesc doar ambalajele din hartie sau panza.
        Se apreciaza ca valabilitatea plantelor odata uscate este de aproximativ 1-2 ani, dupa care acestea isi pierd din proprietatile curative.
3.Modalitati de preparare
        Utilizarea plantelor medicinale in terapie se bazeaza pe principiile active pe care le contin, principii care se obtin din plante, utilizandu-se dizolvanti ca : apa, alcoolul, vinul, uleiul etc.
        Infuzia, decoctul si maceratul sunt solutii extractive apoase. Infuzia consta in pastrarea plantei in contact cu apa clocotita , de obicei timp de 2-3 minute, dupa care se strecoara.
        De obicei, proportia este de o lingurita la 250 ml apa clocotita.
        Se utilizeaza in general pentru flori si frunze.
        Decoctul se prepara din materia vegetala maruntita (de obicei o lingurita), la care se adauga apa (250 ml) si se fierbe 5-30 de minute.
        Decoctul se strecoara fierbinte si se completeaza cu apa fierbinte, in cantitatea necesara, corespunzatoare pierderilor prin evaporare.
        Aceasta metoda este folosita in general pentru obtinerea principiilor active din partile plantelor care au un tesut lemnos (radacini, scoarta).
        Sucul proaspat obtinut din plante se utilizeaza intern sub forma de picaturi sau extern, pentru frictiuni.
        Maceratul consta in pastrarea plantei maruntite, in contact cu apa rece, 1-12 ore.
        Se utilizeaza in cazul plantelor la care extractia principiilor active necesita timp mai lung: vasc, nalba, in.
        Maceratul se prepara la temperatura camerei.
        Ceaiul obtinut prin extractie apoasa se prepara pentru o singura zi.
        Se bea neindulcit sau indulcit cu miere de albine.
        Cataplasma (obojeala sau prisnita) este un preparat pastos, obtinut din planta maruntita, inmuiata in apa, alcool sau la abur, care se pune intre doua bucati de tifon sau panza, dupa care se aplica pe regiunea afectata, iar apoi se infasoara cu o haina calduroasa.
        Tinctura este o solutie extractiva, alcoolica ce se prepara la temperatura camerei.
        Se utilizeaza alcoolul etilic de 40-700C.
        Proportia folosita este de obicei de 20% (20 g planta la 100ml alcool).
        Planta maruntita se pune intr-o sticla si se adauga alcoolul.
        Se agita zilnic, 10-14 zile, dupa care se strecoara si se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine etansate.
        Se utilizeaza sub forma de picaturi, diluate in ceai sau apa.
        Vinul medicinal se obtine din planta bine maruntita, macerata in vin.
        De obicei la 1 l de vin se adauga 50-60g planta, care se macereaza 10-14 zile, dupa care se strecoara si pastreaza in sticle bine inchise. Se utilizeaza ca stomahic, administrandu-se cu 1/2-1 ora inainte de masa. Se recomanda a nu se folosi de catre persoanele care sufera de gastrite, hiperaciditate, ulcer, hipertensiune arteriala, afectiuni hepatice.
        Oteturile aromatice se prepara prin macerarea plantelor in otet de vin, in proportie 50-100g plante maruntite la 1 l otet.
        Se lasa la macerat 10-14 zile, dupa care se strecoara.
        Este utilizat pentru frictiuni.
        Uleiurile medicinale se obtin din plantele bine maruntite, macerate in ulei comestibil, timp de 3-6 saptamani.        
        Inhalatia se prepara, utilizandu-se plante medicinale bogate in uleiuri volatile, sau chiar uleiuri volatile ce se pun in vase smaltuite, de portelan sau de Jena dupa care se adauga apa clocotita.
        Vaporii care se degaja sunt bogati in uleiuri volatile, actionand eficient in afectiuni ale cailor respiratorii superioare.
        Gargarismele.
        Se utilizeaza infuzia sau decoctul de plante sub forma de gargara, in amigdalite, afte, abscese dentare.
        Baile fitoterapeutice utilizeaza plantele medicinale pentru uzul extern.
        Baia poate fi generala sau locala.
        Pentru baia generala se folosesc 200g plante care se lasa la macerat 12 ore in 5l apa rece.
        Apoi, se incalzeste, se strecoara si se adauga la apa de baie.
        Pentru a usura calcularea cantitatii de planta necesara prepararii diverselor forme farmaceutice, redam mai jos echivalenta aproximativa in grame, la o lingurita din diferite parti ale plantei maruntite si, respectiv, la un varf de cutit de pulbere din planta.
        O ligurita plina: (frunze) = 2-3 g (flori) = 3-4 g (seminte) = 8-10 g (radacina si rizomi) = 5-7 g (scoarta) = 6-7 g (fructe) = 5-6 g (parti aeriene) = 4-5 g (matase de porumb)= 1 g
        Un varf de cutit de pulbere din diferite parti ale plantei = 1 g.

Fitoterapia in ulcer

In mod special, in ultimii 10 ani, s-au facut cercetari stiintifice amanuntite asupra plantelor utilizate de diverse popoare pentru actiunea lor hipoglicemianta.In acest sens, este interesant de semnalat faptul ca una si aceeasi specie, de exemplu Catharantus roseus este utilizata in tratamentul traditional al diabetului, de catre comunitati umane situate la mare distanta unele de altele (Filipine - Africa de Sud - Australia - India).
        Unii alcaloizi din planta administrati unui numar mare de bolnavi diabetici, in cantitate de 100 mg/1kg corp, s-au dovedit a fi, in ceea ce priveste actiunea, echivalenti Tolbutamidei (sulfamida antidiabetica cea mai larg utilizata in tratamentul diabetului).
        Pana in prezent, rezultatele cele mai bune in tratamentul pancreatitelor si al diabetului, prin mijloace fitoterapeutice, au fost obtinute asociind extractele selective din cele mai multe plante sau plantele ca atare, neprelucrate prin procedee chimice.
        Aceste plante contin glicozite sterolice si flavonozide.
        La unele specii, efectul hipoglicemiant dispare prin prin uscarea plantei la temperaturi de peste 400C sau prin infuzare.
        In alte cazuri, efectele hipoglicemiante depind de starea de maturizare a fructului.
        Este cazul bananelor, la care fructele verzi scad glicemia, pe cand cele coapte ii cresc nivelul.
        Unele substante active din plante actioneaza numai in prezenta unor cantitati minime de celule pancreatice beta (insulinoproducatoare), actiunea lor fiind realizata prin intermediul insulinei.
        La numerosi pacienti tratati cu extracte de frunze de afin, s-a constatat reducerea semnificatica a dozelor de insulina necesare zilnic.
        Administrarea fructelor de afin are un efect hipoglicemic.
In formele usoare de diabet zaharat, preparatele din afin pot chiar inlocui insulina, mai ales daca se asociaza si cu alte plante cu actiune hipoglicemianta.
        Totusi, trebuie retinut ca substantele active din afin nu dau rezultate satisfacatoare in formele medii sau severe de diabet, sau in diabetul infantil.
        Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate, cate 50-100g pe zi, in cure de 2 saptamani pe luna.
        Tratamentul se va face intermitent, cu pauze intre serii.
        Din infuzia preparata dintr-o lingura de frunze de afin la o cana cu apa se beau 2 cani pe zi timp de 10 zile.        
        Extractul apos, preparat la rece prin macerarea a doua linguri de frunze in 250 ml apa, timp de 6 ore, se bea in cantitate de 2 cani pe zi.
        Pulberea din fructe uscate se ia cate jumatate de lingurita, in putina apa, de 3 ori pe zi.
        Frunzele de anghinare contribuie si ele la scaderea glicemiei - infuzie.
Infuzia preparata din frunze de dud.
        Decoctul dintr-o lingura de teci de fasole maruntite.
        Se recomanda ca adjuvante frunzele de nuc, frunzele de salvie, frunzele de urzica si radacina de brusture, toate sub forma de infuzie, preparata dintr-o lingura de planta la o cana cu apa.
        Se beau 2-3 cani pe zi, exceptand radacina de brusture care se prepara sub forma de decoct, o lingura de planta la o cana cu apa, din care se beau 2 cani pe zi.

Fitoterapia in obezitate

In conceptia medicinei moderne, obezitatea se defineste ca o acumulare de grasimi, ca un exces ponderal de 20-30% fata de valorile normale ale mediei indivizilor de acelasi sex si varsta.
        Factorii principali care favorizeaza obezitatea sunt: anul de natura endogena(abuzul alimentar, lacomia), celalalt de origine exogena si se datoreaza unei predispozitii genetice, sau unor dereglari glandulare, la care se adauga sedentarismul.
        Depunerile de grasimi se fac, cu preponderenta la nivelul trunchiului, pe coapse, pe fese si pe solduri.
        De cele mai multe ori, obezitatea este insotita de diabet zaharat, de ateroscleroza, de afectiuni ale colecistului si, mai ales, de unele disfunctii neuro-endocrine.
        Tocmai din acest motiv este necesar un examen medical de specialitate, in urma caruia se va putea stabili metoda terapeutica adecvata. In afara afectiunilor mentionate, obezitatea se instaleaza de regula dupa menopauza, fenomen fiziologic, de altfel normal.
        Un studiu recent indica faptul ca in timpul unei diete restrictive, organismul se impotriveste, printr-o reducere a consumului de energie, chiar si mentinerii unei greutati constante.
        Acest lucru sugereaza ca scaderea in greutate necesita o restrictie calorica mai mare decat cea obisnuit recomandata.
        In medicina clasica, tratamentul consta in scaderea aportului caloric (alimentatie hipocalorica) si in marirea consumului caloric (prin exercitii fizice), cu sau fara administrare concomitenta de extracte tiroidiene sau de hormoni sexuali, in functie de caz.
        In ceea ce priveste indepartarea factorilor etiologici, se pune accentul pe corectarea hiperfunctiei cortico-suprarenale, a insuficientei tiroidiene, ovariene etc.
        Un rol important il ocupa si reechilibrarea nervoasa, in special prin inlaturarea conditiilor psiho-fizice care influenteaza negativ starea de sanatate.
        Diversele formule fitoterapeutice urmaresc accelerarea tranzitului intestinal, eliminarea surplusului de apa din tesuturi, echilibrarea functiilor glandulare.
        Dintre ceaiurile de slabire, cele mai indicate sunt: papadie, matase de porumb, frunze de mesteacan, frunze de soc, volbura, volbura cu radacina.
        Decoctul scurt (5 minute), preparat dintr-o lingura de amestec de plante la o cana cu apa, se bea o cana dimineata si alte doua cani dupa mesele principale, neindulcite sau indulcite cu zaharina sau cu ciclamat de sodiu.
        Cura dureaza o luna, respectandu-se cu strictete regimul alimentar hipocaloric.

Fitoterapia in infectii cutanate

In mod special, in ultimii 10 ani, s-au facut cercetari stiintifice amanuntite asupra plantelor utilizate de diverse popoare pentru actiunea lor hipoglicemianta.In acest sens, este interesant de semnalat faptul ca una si aceeasi specie, de exemplu Catharantus roseus este utilizata in tratamentul traditional al diabetului, de catre comunitati umane situate la mare distanta unele de altele (Filipine - Africa de Sud - Australia - India).
        Unii alcaloizi din planta administrati unui numar mare de bolnavi diabetici, in cantitate de 100 mg/1kg corp, s-au dovedit a fi, in ceea ce priveste actiunea, echivalenti Tolbutamidei (sulfamida antidiabetica cea mai larg utilizata in tratamentul diabetului).
        Pana in prezent, rezultatele cele mai bune in tratamentul pancreatitelor si al diabetului, prin mijloace fitoterapeutice, au fost obtinute asociind extractele selective din cele mai multe plante sau plantele ca atare, neprelucrate prin procedee chimice.
        Aceste plante contin glicozite sterolice si flavonozide.
        La unele specii, efectul hipoglicemiant dispare prin prin uscarea plantei la temperaturi de peste 400C sau prin infuzare. In alte cazuri, efectele hipoglicemiante depind de starea de maturizare a fructului.
        Este cazul bananelor, la care fructele verzi scad glicemia, pe cand cele coapte ii cresc nivelul.
        Unele substante active din plante actioneaza numai in prezenta unor cantitati minime de celule pancreatice beta (insulinoproducatoare), actiunea lor fiind realizata prin intermediul insulinei.
        La numerosi pacienti tratati cu extracte de frunze de afin, s-a constatat reducerea semnificatica a dozelor de insulina necesare zilnic.
        Administrarea fructelor de afin are un efect hipoglicemic. In formele usoare de diabet zaharat, preparatele din afin pot chiar inlocui insulina, mai ales daca se asociaza si cu alte plante cu actiune hipoglicemianta.
        Totusi, trebuie retinut ca substantele active din afin nu dau rezultate satisfacatoare in formele medii sau severe de diabet, sau in diabetul infantil.
        Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate, cate 50-100g pe zi, in cure de 2 saptamani pe luna.
        Tratamentul se va face intermitent, cu pauze intre serii.
        Din infuzia preparata dintr-o lingura de frunze de afin la o cana cu apa se beau 2 cani pe zi timp de 10 zile.
        Extractul apos, preparat la rece prin macerarea a doua linguri de frunze in 250 ml apa, timp de 6 ore, se bea in cantitate de 2 cani pe zi.
        Pulberea din fructe uscate se ia cate jumatate de lingurita, in putina apa, de 3 ori pe zi.
        Frunzele de anghinare contribuie si ele la scaderea glicemiei - infuzie.
Infuzia preparata din frunze de dud.
        Decoctul dintr-o lingura de teci de fasole maruntite.
        Se recomanda ca adjuvante frunzele de nuc, frunzele de salvie, frunzele de urzica si radacina de brusture, toate sub forma de infuzie, preparata dintr-o lingura de planta la o cana cu apa.
        Se beau 2-3 cani pe zi, exceptand radacina de brusture care se prepara sub forma de decoct, o lingura de planta la o cana cu apa, din care se beau 2 cani pe zi.

Fitoterapia in diabet zaharat

In mod special, in ultimii 10 ani, s-au facut cercetari stiintifice amanuntite asupra plantelor utilizate de diverse popoare pentru actiunea lor hipoglicemianta.In acest sens, este interesant de semnalat faptul ca una si aceeasi specie, de exemplu Catharantus roseus este utilizata in tratamentul traditional al diabetului, de catre comunitati umane situate la mare distanta unele de altele (Filipine - Africa de Sud - Australia - India).
        Unii alcaloizi din planta administrati unui numar mare de bolnavi diabetici, in cantitate de 100 mg/1kg corp, s-au dovedit a fi, in ceea ce priveste actiunea, echivalenti Tolbutamidei (sulfamida antidiabetica cea mai larg utilizata in tratamentul diabetului).
        Pana in prezent, rezultatele cele mai bune in tratamentul pancreatitelor si al diabetului, prin mijloace fitoterapeutice, au fost obtinute asociind extractele selective din cele mai multe plante sau plantele ca atare, neprelucrate prin procedee chimice.
        Aceste plante contin glicozite sterolice si flavonozide.
        La unele specii, efectul hipoglicemiant dispare prin prin uscarea plantei la temperaturi de peste 400C sau prin infuzare. In alte cazuri, efectele hipoglicemiante depind de starea de maturizare a fructului.
        Este cazul bananelor, la care fructele verzi scad glicemia, pe cand cele coapte ii cresc nivelul.
        Unele substante active din plante actioneaza numai in prezenta unor cantitati minime de celule pancreatice beta (insulinoproducatoare), actiunea lor fiind realizata prin intermediul insulinei.
        La numerosi pacienti tratati cu extracte de frunze de afin, s-a constatat reducerea semnificatica a dozelor de insulina necesare zilnic.
        Administrarea fructelor de afin are un efect hipoglicemic.
In formele usoare de diabet zaharat, preparatele din afin pot chiar inlocui insulina, mai ales daca se asociaza si cu alte plante cu actiune hipoglicemianta.
        Totusi, trebuie retinut ca substantele active din afin nu dau rezultate satisfacatoare in formele medii sau severe de diabet, sau in diabetul infantil.
        Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate, cate 50-100g pe zi, in cure de 2 saptamani pe luna.
        Tratamentul se va face intermitent, cu pauze intre serii.
        Din infuzia preparata dintr-o lingura de frunze de afin la o cana cu apa se beau 2 cani pe zi timp de 10 zile.        
        Extractul apos, preparat la rece prin macerarea a doua linguri de frunze in 250 ml apa, timp de 6 ore, se bea in cantitate de 2 cani pe zi.
        Pulberea din fructe uscate se ia cate jumatate de lingurita, in putina apa, de 3 ori pe zi.
        Frunzele de anghinare contribuie si ele la scaderea glicemiei - infuzie. Infuzia preparata din frunze de dud.
        Decoctul dintr-o lingura de teci de fasole maruntite.
        Se recomanda ca adjuvante frunzele de nuc, frunzele de salvie, frunzele de urzica si radacina de brusture, toate sub forma de infuzie, preparata dintr-o lingura de planta la o cana cu apa.
        Se beau 2-3 cani pe zi, exceptand radacina de brusture care se prepara sub forma de decoct, o lingura de planta la o cana cu apa, din care se beau 2 cani pe zi.

Fitoterapia in degeraturi

De la bun inceput trebuie sa precizam ca tratamentul degeraturilor nu este usor de realizat, necesita timp, medicatie si competenta profesionala din partea celui care le ingrijeste.
        De aceea, consideram ca tratamentul profilactic este mai important si se poate realiza printr- imbracaminte corespunzatoare (manusi si ciorapi de lana), prin evitarea umezelii si in special a transpiratiei, impotriva careia se recomanda pudrajul local cu talc.
        Inainte de expunerea la frig, se recomanda uscarea completa a extremitatilor cele mai expuse la degeraturi (inclusiv nasul si urechile), si masajul, pentru reactivarea circulatiei locale.
        Se vor evita jartierele si bandajele, care impiedica circulatia normala; se recomanda gimnastica si miscare continua in timpul espunerii la frig.
        In ceea ce priveste tratamentul curativ, o practica empirica destul de des folosita astazi este frictionarea partilor degerate cu zapada; o asemenea practica este contrindicata, deoarece poate duce la accentuarea leziunilor cutanate si mai ales la necrozarea lor.
        Pentru a trata o degeratura superficiala, cea mai buna metoda este de a incalzi degetele la subsoara sau intre pulpe sau prin acoperirea partilor degerate cu mainile calde ale altei persoane.
        Pentru degeraturi mai severe se recomanda incalzirea partilor degerate cu apa calda (40-60C). Incalzirea cu apa mai calda este contraindicata.
        Se pot aplica si comprese caldute.
        Este contraindicata tinerea partilor degerate in fata focului sau a unui incalzitor electric.
        Fitoterapa recomanda pentru degeraturi plante care stimuleaza circulatia sangelui la nivelul tesuturilor.
        Se fac bai locale caldute, se aplica prisnite si cataplasme, evitandu-se bandajarea stransa a partilor afectate, pentru a nu fi impiedicata circulatia sanguina locala.
        Pentru bai locale sau comprese, fitoterapia recomanda urmatoarele plante: flori de galbenele - infuzie, preparata din 20g flori la 1l apa, pentru spalaturi locale sau cataplasme.
        Tinctura, preparata din 20g flori la 100 ml alcool, prin macerare timp de 8 zile.
        Se amesteca 10 ml tinctura cu 100ml apa fiarta si racita; se aplica local sub forma de comprese, pe zonele cu degeraturi superficiale.
Schinel: infuzie.
        Coaja de stejar: decoct.
        Rezultate bune se obtin si cu un unguent camforat preparat dupa urmatoarea formula : camfor 10g, parafina solida 8g, vaselina 82g pentru uz extern.
        Se topeste parafina si vaselina la caldura moderata, se adauga camforul pulverizat si se amesteca continuu, pana cand se dizolva tot camforul.
        Dupa racire, se poate folosi in aplicari locale, sub forma de masaje blande.

Dieta naturista

"Alimentele voastre sa fie medicamentele voastre si medicamentele voastre sa fie alimentele voastre." Hipocrate
        Civilizatia, cu tehnicizarea vietii, a facut incontestabile serviciile vietii, la care azi cu greu am putea renunta.
        In cele ce urmeaza vom enumera trasaturile dominante, definitorii, ale alimentatiei in contextul societatii civilizate de astazi:
1.Substituirea hranei crude, naturale, cu hrana prelucrata termic;
2.Substituirea terciurilor de cereale cu painea facuta din faina alba;
3.Substituirea alimentelor solide cu cele moi;
4.Deficitul de vitamine si auxoni (substante active cu rol in regenerarea celulara);
5.Deficitul de saruri minerale si oligoelemente;
6.Deficitul in pigmenti vegetali verzi - clorofila;
7.Deficitul de fibre vegetale(celuloza), cu rol in dinamica intestinala si in formarea bolului fecal;
8.Excesul de grasimi si proteine animale;
9.Excesul de sare (clorura de sodiu) de bucatarie; de condimente si conservante chimice;
10.Consumul de dulciuri rafinate (ciocolata, bomboane, produse de patiserie, etc.).
11.A nu se manca nimic intre mese.
12.A se manca incet, bine mestecat.
13.Micul dejun sa fie consistent, pranzul moderat, cina devreme - ora 18, cu 4-5 ore inainte de culcare.
14.A nu se servi multe feluri de mancare la o masa .
15.Exercitii fizice in mod regulat.
        Fara a intra in detaliile punctelor enumerate, recuperarea si conservarea sanatatii presupune reevaluarea modului de alimentatie si corectarea erorilor alimentare.
Cura de sucuri si cruditati
        Sucurile se obtin prin centrifugarea legumelor si fructelor de buna calitate, bine spalate si curatate.
        Prin expresiile "crud" si "cruditati" se intelege faptul ca vegetalele nu sunt prelucrate termic prin fierbere, coacere sau prajire.
        O cura consta in administrarea exclusiva, o perioada care dureaza de la cateva zile la o luna, doua luni, de sucuri de fructe si zarzavaturi.
        Se administreaza alternativ - o zi suc de fructe, o zi suc de zarzavaturi - cate 250 ml de suc la fiecare 2 1/2 h. Intre orele de administrare a sucurilor, se poate consuma apa sau ceai.
        Dupa perioada curei exclusiv de sucuri, urmeaza o perioada de tranzitie de cateva zile (5-10 zile), in care se introduc treptat frunze si zarzavaturi, neprelucrate termic, sub forma de salate, reducand, in acelasi timp, treptat, cantitatea de sucuri.
        Se va continua cura de cruditati, in functie de afectiune, 1-12 luni.
        Pentru a evita tulburarile digestive, este necesar a se respecta cateva reguli elementare, valabile si pentru dieta celor sanatosi:
1.A se institui un orar regular al meselor;
2.A se evita consumul de apa in timpul mesei sau imediat dupa masa; in acest sens se recomanda ca inainte cu 30-60 de minute de a servi masa sa se bea apa sau alta bautura nefermentata;
3.Dimineata, inainte cu 30-60 de minute de a servi masa, se recomanda sa se bea apa calduta sau ceai caldut;
4.A nu se consuma la o masa cantitate mare de alimente si nici prea multe feluri;
5.A se evita consumarea fructelor si zarzavaturilor la aceeasi masa;
6.A nu se manca nimic intre mese;
7.A se mesteca incet si foarte bine;
8.A nu se consuma bauturi fierbinti sau prea reci.
Cura cu fructe
        Aceasta cura aduce cu sine avantajele deosebite conferite de aceste alimente usor digerabile si asimilabile, avand un remarcabilo efect dezintoxicant si depurativ.
        Cura consta, una sau cateva zile, dintr-o dieta numai de fructe (2-4kg) repartizate in cateva mese pe zi (4-5).
        Cantitativ, masa de fructe pentru o zi se reduce la 1-2kg, in anumite afectiuni: boli cardiace, cronice, hipertensiune arteriala, obezitate, guta.
        Aceasta cura se recomanda in majoritatea afectiunilor, cel mai util fiind a o intercala in cadrul regimurilor curative practicate pentru cazul respectiv.
Cura cu mere
        Se practica 2 sau 3 zile, folosind o dieta exclusiv de mere crude, razuite.
        Cantitativ, se utilizeaza doua sau mai multe kilograme pentru adulti si 1kg pentru copil, repartizate in 5-7 mese pe zi.
        Pentru copiii pana la 2-3 ani, merele se curata de coaja.
        Eliminandu-se din dieta in timpul curei alimentele ce contin albumine, se combate procesul de putrefactie intestinala, favorizandu-se eliminarea germenilor patogeni si toxinele acestora.
        Prin continutul bogat in vitamine si acizi naturali, merele eexercita un efect antidiareic, antiputrid, antifermentativ, facilitand dezvoltarea florei intestinale normale, prevenind in acelasi timp formarea calculilor din acid uric.
        Infuzia din coaja de mar este un bun depurativ si diuretic.
        Sucul de mar, proaspat extras, se recomanda in stari febrile.
Cura de struguri
        Se utilizeaza ca si cura de mere pe perioade scurte (2-3 zile), sau in bolile maligne sub forma unei cure de 15-30 de zile.
        Se consuma numai pulpa boabei de struguri, fara seminte si coaja, sau numai sucul proaspat extras.
        Se incepe cura cu 1kg crescandu-se treptat la 2-3 kg pe zi.
        Bogat in glucide (zahar) naturale, saruri minerale, vitamine, auxoni, strugurele faciliteaza metabolismul organismului, echilibreaza balanta vitaminica si favorizeaza eliminarea acidului uric din organism, exercita un efect decongestionant.
        Ca si cura de mere, cura de struguri se recomanda in majoritatea bolilor, intercalandu-se in regimul curativ caracteristic bolii respective.
Cura de pere
        Se practica in mod asemanator curei de mere.
        Se recomanda in mod deosebit in : ateroscleroza, hipertensiune arteriala, boli cardiace, nefrita cronica, edeme, oligurie.
Cura de banane
        Se practica cateva zile, administrandu-se trei-patru banane de 4-5 ori pe zi.
        Exercita un efect stimulant al digestiei, in mod deosebit la sugari.
        Fruct bogat in vitamine si saruri minerale, se recomanda in anemie, scrofuloza, TBC, guta, boli hepatice, litiaza biliara si renala, boli ale sistemului nervos etc.
Cura cu suc de lamaie
        Sucul de lamaie, prin bogatia in vitamina C, saruri minerale, exercita un efect depurativ, neutralizant al aciditatii sangelui, tonifiant al peretelui capilar.
        Se consuma in prima zi sucul de la o lamaie.
        Se creste doza zilnic cu cate o lamaie, pana se ajunge la sapte lamai pe zi.
        Din ziua a opta, se scade doza cu cate o lamaie pe zi, pana se ajunge la o lamaie pe zi.
        Se practica, deci, 14 zile, iar dupa o pauza de 2 saptamani se poate relua.
        Cura este foarte eficienta in litiaza renala, guta, obezitate, angina, migrena, varice, sciatica, boli hepatice, boli respiratorii etc.

Carbunele de lemn-remediu natural valoros in terapia bolilor

Intrat de multa vreme in repertoriul medicinii naturiste, utilizarea carbunelui ca remediu in terapia diverselor boli, se bazeaza pe capacitatea sa deosebita de a absorbi pe suprafata particulelor sale toxinele bacteriene sau substantele toxice ingerate sau rezultate din metabolismul organismului.
        Aceasta caracteristica a carbunelui explica "eficacitatea" imediata a descantecelor populare practicate de vraci in cazul bolnavilor diagnosticati ca suferind de "deochi", carora, pe langa "descantecul misterios", li se administra putin carbune cu apa, obtinut prin stingerea jarului in apa.

Argiloterapie

Proprietatile terapeutice ale argilei rezida in compozitia ei chimica: silicati, aluminiu, caolin, oligoelemente etc.
        Aceasta compozitie chimica complexa explica, in parte, valeitatile terapeutice ale argilei: antitoxica, antiseptica, bactericida, antiinflamatorie, cicatrizanta, absorbanta, remineralizanta

Apa

:  Apa - elementul vital al vietii - este nelipsita din repertoriul terapiei naturiste.
        De la banala apa minerala si termala, de la izvoarele cu apa cristalina care se rostogoleste pe trupul rece al colosilor de piatra si pana la cele mai moderne complexe sanatoriale, apa curge, stiuta sau nestiuta, pentru a imbogati evantaiul remediilor naturale.
        O baie rece sau racoritoare este un excelent mijloc de intarire a corpului.
        Baia calda deschide porii si ajuta la indepartarea toxinelor din corp.
        Baile calde si caldute linistesc nervii si fac sangele sa circule deopotriva prin toate partile corpului.
        Stiati ?
        Doua treimi din greutatea corpului nostru este apa.
        Toate reactiile chimice din organism se desfasoara in apa.
        Functiile vitale sunt posibile doar in prezenta apei.
        Apa mentine constanta temperatura corpului.
        Zilnic, prin rinichii nostri, trec 10.000 de litri de apa.
        Aceasta apa este eliminata continuu, de aceea ea trebuie inlocuita.
        Necesarul zilnic de apa este de 1,5 - 2 litri. Introdusa in organism, dupa ce sta 15-45 minute in stomac, apa trece in intestin, apoi in limfa (lichid care spala toate celulele) si sange si de aici in interiorul organelor, pe care le hraneste si le spala, iar apoi urmeaza un traseu invers, spre organele de eliminare (rinichi, piele).
        Semnalul ca organismul are nevoie de apa este dat de senzatia de sete.
        Pentru a sti daca bem suficienta apa, un test simplu, la indemana oricui, este sa verificam culoarea urinei.
        Este bine atunci cand aceasta este incolora sau de culoare galben deschis.
        Apa nu se bea in timpul mesei, pentru ca incetineste digestia, racind si diluand sucurile gastrice. Incetinirea digestiei are urmatoarele consecinte: alimentele stau mai mult timp in stomac, il suprasolicita si il predispun la imbolnaviri. alimentele trec prin intestin inainte de terminarea digestiei gastrice (diluarea sucului gastric duce la micsorarea capacitatii de dezinfectare a alimentelor, marindu-se riscul de trecere in intestin a unor microbi si virusi care dau infectiile intestinale; omul percepe aceasta prin senzatia de balonare).
        Este bine ca apa sa se bea cu cca. 30 de minute inainte de masa, deloc in timpul mesei si din belsug intre mese.
        In uz extern, apa se foloseste pentru curatirea corpului nostru.
        Este bine ca zilnic sa facem dus, sa ne spalam cat mai bine si saptamanal sa facem baie generala

Alimentatia sanatoasa

Nutritia, sau stiinta alimentatiei, ne invata ca alimentele trebuie sa treaca atat prin tractul digestiv, cat si prin sita ratiunii si ca excesele si carentele in alimentatie, atat cantitative, cat si calitative, ne influenteaza sanatatea.
        Pentru a fi sanatos, omul are nevoie de aproximativ 40 de elemente nutritive.
        O parte din acestea constituie surse de energie pentru viata.
        Elementele nutritive se impart in sapte categorii importante: Glucide Proteine Lipide Vitamine Substante minerale Fibre Apa
        Nici un aliment nu contine toate aceste elemente nutritive, de aceea trebuie sa folosim o alimentatie variata. GLUCIDELE sau carbohidratii sunt folosite de corp pentru a furniza energie. 1g de carbohidrati furnizeaza circa 4 kcal.
        Daca introducem in corp mai multi carbohidrati decat sunt necesari, corpul transforma ceea ce este in exces in grasimi care sunt depozitate in tesutul adipos.
        Carbohidratii sunt simpli si complecsi.
        Cei cu molecula simpla sunt zaharuri rapide, pentru ca trec repede in sange. In aceasta categorie intra: zaharoza, glucoza, fructoza, lactoza, maltoza.
        Carbohidratii complecsi sunt amidonurile de alta natura. Intra aici si fibrele alimentare.
        Amidonul constituie combustibilul ideal pentru muschi.
        O cantitate prea mare de glucoza in sange semnaleaza boala diabet.
        Alimentul ideal pentru diabetici este soia, care contine foarte putine zaharuri simple si are proprietatea de a mentine glicemia scazuta.
        Glucidele trebuie sa furnizeze cca 60-70% din caloriile unei zile.
PROTEINELE sunt necesare pentru crestere si repararea celulelor uzate.
        Ele constituie caramizile din care este alcatuit corpul mostru.
        Proteinele ajuta la formarea hormonilor, enzimelor si anticorpilor care lupta impotriva infectiilor.
        Hemoglobina care transporta oxigenul in organism este in mare parte de natura proteica.
        Proteinele pot fi folosite de corp pentru a suplimenta ideea de energie in cazul cand aportul de glucide este insuficient.
        Totusi, nu este recomandat un aport prea mare de proteine deoarece ingreuneaza munca rinichilor si se va pierde mult calciu din organism.
        De asemenea, trebuie avut in vedere ca, alaturi de proteinele de origine animala, se ingera si mai multe grasimi, ceea ce sporeste riscul pentru anumite boli, in principal cardio-vasculare. 1g de proteine furnizeaza corpului 4 kcal, ca si glucidele.
        Unitatea de baza a proteinelor este aminoacidul.
        Exista 20 de aminoacizi pe care organismul ii foloseste pentru a forma diferite tipuri de proteine de care are nevoie.
        Dintre acestia, 9 sunt esentiali pentru viata.
        De cate grame de proteine avem nevoie zilnic?
        Stiinta medicala considera astazi ca 0,8grame proteine /kilocorp/zi sunt suficiente.
        Deci, in medie, avem nevoie de circa 50 g proteine pe zi.
Surse de proteine vegetale: leguminoase (soia, cartofi, nuci, cereale integrale), animale (carne, oua, lapte si produse lactate). 10-12 % din aportul caloric total zilnic trebuie sa provina din proteine.
LIPIDELE (grasimile) furnizeaza o forma de energie foarte concentrata. 1g de lipide ne da 9 kcal. Surse de grasimi: uleiuri si margarine vegetale, nuci, seminte si grasimile de origine animala: unt, smantana, oua etc.
        Lipidele sunt alcatuite din glicerina si acizi grasi. 20-30% din aportul caloric zilnic trebuie sa provina din grasimi.
VITAMINELE SI MINERALELE Vitaminele sunt necesare corpului in cantitati foarte mici.
        Ele regleaza multe functii organice si actioneaza drept catalizatori, grabind reactiile chimice din corp.
        Sunt de doua feluri: liposolubile(A,D,E,K) si hidrosolubile (B,PP,C).
        Mineralele, precum calciul si fosforul, sunt necesare pentru oase si dinti.
        Fierul este folosit in formarea hemoglobinei care transporta oxigenul din corp.
        Zincul, magneziul, cuprul, iodul sunt alte minerale importante.
Surse de minerale : fructe, legume, zarzavaturi, cereale integrale, lapte, oua, drojdie.
        Vitaminele si mineralele sunt necesare pentru crestere si dezvoltare.
        Lipsa lor duce la boli grave: scorbut (vitamina C), beri-beri (bitamina B), rahitism (vitamina D), tulburari nervoase (vitamina B 12), anemie (fier), gusa (iod).
        Nivelul inalt de colesterol a fost asociat cu deficientele de cupru, mangan, vanadiu, crom.
        Tensiunea arteriala poate fi crescuta datorita deficientei de magneziu, potasiu sau calciu.
        Riscul de cancer este mai mare daca ne lipseste necesarul de seleniu si zinc, iar osteoporoza se instaleaza cand aportul de calciu este prea mic.
        Vitaminele si mineralele actioneaza impreuna.
        De exempli, vitamina C creste absorbtia fierului din alimentele vegetale.
        Vitamina E tine sub control oxigenul (cand e in concentratie prea mare, e toxic pentru celule).
Insa interactiunea dintre vitamine si minerale poate fi daunatoare.
        Aceasta se intampla cand, pe langa aportul natural din alimentatie, acestea se suplimenteaza cu tablete.
        Cel mai bine este sa ni le asiguram printr-o varietate de alimente.
FIBRELE ALIMENTARE sunt polizaharidele (categoria glucidelor), pe care enzimele noastre digestive nu le pot desface.
        Ele nu fac decat sa treaca prin corp ca o perie ce curata.
        Au rolul de a reduce nivelul colesterolului din sange.
        Necesarul minim de fibre zilnic este de 16-25 g (ideal 40 g).
        Fibrele previn constipatia si toate problemele legate de aceasta.
Surse de fibre: creale si produse cerealiere, leguminoase, fructe proaspete si uscate

Aerul

Continut:
        In compozitia chimica a aerului, se remarca doua categorii de elemente: unele care se afla in mod constant si altele care se gasesc numai in mod accidental.
        Elementele constante ale aerului, oxigen (20,95%), bioxid de carbon (0,03%), si azot (78,09%), se gasesc in proportii aproape fixe, pe cand ozonul (1-2 mg la 100 m3), vaporii de apa, gazele rare (heliu, argon, neon, xenon etc.), amoniacul, oxidul de carbon (1-15 mg la m3) se gasesc in proportii variabile.
        La acestea se adauga fumul si particulele fine de praf, care au efecte iritative, traumatice ale mucoasei tractului respirator, putand oficia in acelasi timp rolul de vehiculant al diversilor germeni patogeni.
        Omul poate supravietui cateva saptamani fara hrana, cateva zile fara apa, insa numai cateva minute fara aer.
        Aerul este esential pentru viata.
        Cinci minute fara aer provoaca leziuni ireversibile la nivelul celulelor nervoase, cu consecinte grave asupra sanatatii, amenintand viata.
        De ce aerul este atat de important ?
        Pentru ca el contine oxigen.
        Cand inspiram aerul in plamani, oxigenul este transferat in globulele rosii ale sangelui, care il vor duce mai departe la toate celulele organismului.
        La nivelul acestora, au loc reactii chimice vitale. In urma lor, rezulta bioxid de carbon, pe care tot globulele rosii il transporta la plamani, care-l vor da afara din corp prin expiratie, caci este un produs rezidual.
        Zilnic, prin plamanii nostri trec 10.000 de litri de aer.
        Aerul contine, pe langa oxigen si hidrogen, azot si, uneori, elemente nocive datorita poluarii atmosferei pamantului nostru.
        Aerul, care patrunde pe caile respiratorii (nas, gura, trahee, bronhii, bronhiole), este filtrat, umezit si incalzit la temperatura corpului. In final, el ajunge in cele mai mici camarute ale plamanilor, numite alveole, care sunt tapetate cu o retea de vase de sange foarte mici, numite capilare.
        La nivelul acestor capilare se realizeaza schimbul de gaze - oxigen si bioxid de carbon.
        Acest schimb se realizeaza rapid; in aprox. un minut, tot sangele trece prin plamani.
        Aerul contine si praf.
        Nasul poate filtra acest praf, de aceea este bine sa respiram pe nas si sa-l ferim de infectii.
        Este foarte importanta calitatea aerului pe care-l respiram.
        Cel mai bun aer se afla in apropierea zonelor verzi, a padurilor, langa mari si oceane.
        Acest aer contine din abundenta oxigen si ioni negativi.
        Oxigenul se poate obtine numai prin respiratie.
        Este bine sa ne ajutam respiratia intr-o postura (pozitia corpului) corecta: umerii pe spate, pieptul in fata, spatele drept; prin imbracaminte lejera, prin respiratie diafragmatica (sa punem la lucru diafragma, muschiul abdominal in respiratie) si cat mai multa miscare fizica.
        Dusmanul modern cel mai aprig al aerului din incaperi este fumul de tutun.
        Este periculos atat fumatul activ, cat si contaminarea celor nefumatori din jurul nostru.
        Ozonul, gaz albastrui cu miros intepator, exercita influente benefice asupra organismului omenesc.
        Concentratia acestui gaz in atmosfera variaza cu altitudinea, in zonele muntoase gasindu-se mari cantitati de ozon, in comparatie cu zonele de ses.
        Concentratia maxima a ozonului se afla la aproximativ 30-35 km, unde alcatuieste ozonosfera, un adevarat filtru protector al pamantului.
        Aerul bogat in ozon, din zona muntoasa, exercita un efect stimulant asupra organismului, crescandu-i rezistenta la frig si la actiunea substantelor toxice, si avand efecte oxidative si bactericide, argumente ce pledeaza pentru cura de aer din zona alpina in tratarea diverselor afectiuni ale aparatului respirator, cardio-vascular si nervos. In natura, aerul se ionizeaza sub actiunea radiatiilor cosmice, a radioactivitatii din sol, a descarcarilor electrice din atmosfera, sub influenta carora moleculele diferitelor substante din aer devin ioni negativi sau pozitivi.
        Efectul benefic al ionilor negativi asupra organismului rezida in facilitarea procesului de hematoza la nivelul membranei alveolo-capilare, in influenta favorabila exercitata asupra metabolismului celulei nervoase facilitand somnul si relaxarea, contribuind astfel la recuperarea si consolidarea sanatatii fizice si psihice.
        In contextul civilizatiei moderne de astazi, omul petrece mai mult de jumatate din viata in spatii inchise, iar mijloacele si caile de acces ale aerului spre aceste spatii altereaza mult din proprietatile terapeutice ale aerului proaspat. In contextul vietii trepidante, goniti de criza de timp, uitam ca pentru a ne pastra o sanatate viguroasa nu este suficient doar sa respiram, ci este necesar sa afectam 10-15 minute de cateva ori pe zi unei gimnastice respiratorii sistematice, ampla, profunda, intr-un mediu cat mai putin poluat.
        Cura de aer se poate practica fie in repaus, stand intr-un mediu natural, respirand profund, fie efectuand complexe de exercitii fizice simple destinate atat tonifierii musculare implicate in respiratie, cat si a musculaturii corpului in general.

Pensiile deputatilor UE- realitatea romaneasca...

1) Pensiile depravatilor...pardon...deputatilor UE...

Aţi observat că politicienii nostri se lupta ca nebunii să intre în administratia UE
Şi de ce?
Pensionarea la 50 de ani, cu 9000 de euro pe lună pentru funcţionarii din UE a fost aprobata! "


În acest an, 340 de functionari se vor pensiona la 50 de ani cu o pensie de 9000 de euro pe lună.

Da, ati citit corect!

Pentru a sprijini integrarea personalului nou de la noile state membre ale UE ( Polonia , Malta , Europa de Est ...), funcţionarii din ţările membre (ca Belgia, Franţa, Germania ..) vor primi din partea Europei, aceasta oferta (= cadou pretios, putem spune de aur ) doar ca să se pensioneze.

De ce şi Cine plăteşte ?

Tu si cu mine!

Ei voteaza legi, fără control şi-si atribuie,,parasute de aur" cu impozitele noastre.

Acestea trebuie să fie dezvăluite cu ajutorul acestui mesaj tuturor europenilor din jurul vostru



Tehnocraţii europeni beneficiaza de pensii de nababi....
Chiar şi parlamentarii, care cu toate acestea, beneficiaza de regimuri speciale, nu primesc o treime din ceea ce ating acesti domni ...

Adica,
Giovanni Buttarelli, care ocupa postul de Asistent Supervizor de protecţia datelor ", va primi numai dupa 1 an si 11 luni de serviciu (noiembrie 2010), o pensie de 1 515 € / luna. Echivalentul a ceea ce se ,,ofera" , în medie, unui angajat francez din sectorul privat, după o carieră completă (40 ani).
Colegul său, Peter Hustinx, si-a văzut contractul reinnoit cu inca 5 ani . Acesta va avea dreptul la aproape 9 000 € de pensie pe lună.
E simplu, nimeni nu s-a decis sa-i ia la intrebari, deci e firesc ca profita.
E ca şi cum pentru pensionarea lor, ei ar fi primit un cec în alb.
Multi alte tehnocraţise bucura de acest privilegiu:


1. Roger Grass, grefier al Curţii de Justiţie , va primi € 12 500 de pensie pe luna.
2. Pernilla Lindh, judecător la Tribunalul de Primă Instanţă, 12 900 € / luna.
3. Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer, avocat general, 14 000 € / luna.


Listă de verificare, fa click pe adresa de mai jos:


http://www.kdo-mailing.com/redirect.asp?numlien=1276&numnews=1356&numabonne=62286

Pentru ei, este jack-pot-ul mult visat. Fiind in funcţie de la mijlocul anilor 1990, sunt sigur de a ,,avea o carieră completă" şi, prin urmare, a obţine maxim de 70% din ultimul salariul. Nu numai ca pensiile lor ,,sparg plafoanele de pensionare" dar pe deasupra pentru dansii e suficient de a lucra doar 15 ani şi jumătate(intr-o viata de om) pentru a valida o cariera completa, în timp ce tu, ca si mine, trebuie sa te omori la servici 40 de ani, în curând 41 ani si doresc sa o mai lungeasca nitelus.....
Confruntandu-se cu prăbuşirea sistemelor de pensii, tehnocraţii recomanda cariere mai lungi: de la 37,5 ani, 40 de ani, 41 ani (în 2012), 42 (2020), etc.

Dar pentru ei nu e nici o problemă, e suficient doar 15.5 ani ...

Iniţial, aceste pensii de nababi au fost rezervate doar membrilor Comisiei Europene dar de-a lungul anilor, acestea au fost acordate si altor angajaţi.
Acum, ei sunt o armată care se bucura : judecători, magistraţi, grefieri, controlori, mediatori, etc.


Dar, mai nasol, în acest caz, este că acestia nu contribuie nici cu o centime de euro la super- pensiile lor.
Totul se plăteşte de catre contribuabili...
Noi, cotizam toata viata şi la cea mai mică întârziere de plată ni se reaminteşte, urmeaza amenzi, penalităţi de întârziere de plată, etc. ...fara nici o mila
Ei sunt scutiti de toate acestea .

Va puteti imagina? chiar şi judecătorii Curţii de Conturi, care, cu toate acestea, se presupune că "/ verifica dacă cheltuielile Uniunii Europene sunt legale, ptr.scopul pentru care sunt destinate ... / "beneficiaza de acest sistemu şi nu plătesc nici o cotizatie.
In schimb nu uita ca trebuie sa joace rolul de ,, jandarmi " la Bruxelles" şi continuă să dea lecţii de ortodoxie bugetara, atunci când ei au ambele mâini pana dincolo de coate în oala cu gem?

La ora în care viitorul pensiilor noastre este serios compromisă de violenţa crizei economice şi brutalitatea şoc demografic, oficialii europeni au, pe cheltuiala noastră, pensie de 12 500 - 14 000 € / lună după doar 15 de ani de carieră, fără măcar a contribui cu ceva ptr ea ...
Acest lucru este pura provocare!
Scopul acestor randuri este de a alerta toti cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene.
Împreună putem crea o maree.

Nu există nici o îndoială că tehnocraţii din Europa continuă să se bucure pe cheltuiala noastră şi fara griji sau frica, de astfel de pensii. Sa incercam sa punem piciorul in prag.

S-a efectuat un studiu precis şi documentat, si se demonstreaza prin "A + B" amploarea scandalului. Aceste studii au fost deja preluate de către mass-media.

http://www.lepoint.fr/actualites-economie/2009-05-19/revelations-les-retraites-en-or-des-hauts-fonctionnaires-europeens/916/0/344867

Difuzarea pe o scară largă în rândul tuturor celor 27 de ţări ale UE, prin intermediul presei a e-mailurilor....poate se va ajunge la ceva, doar daca nu sunteti multumiti cu faramiturile care vi se ofera.
TRANSMITETI, TRANSMITETI........va rog!

2)Realitatea groaznica de la noi... (reproducere integrala- http://moshemordechai.wordpress.com/2010/05/10/na-austeritate/ -)

Na, austeritate
Mordechai | mai 10, 2010 at 3:38 am | Categories: Rabbi zice | URL: http://wp.me/p9IF6-1JN

Apariţia lui Boc, ieri seară, a constituit un adevărat recital. O dovadă de nesimţire cum .... era să spun "cum rar îţi e dat să vezi". Aiurea. De nişte ani m-am obişnuit să văd nesimţirea înflorind bine stropită de băsexu şi ai lui.

Nu ne pierdem timpul cu mari analize pe text. Că n-are sens. Scurt şi la obiect facem inventarul prostiilor Boc-Băseşti.

1) Mai întâi cretinuţul care îşi imaginează că e şeful guvernului anunţă că vine austeritatea. Adică, mai pe româneşte, că bugetarii vor face o săptămână pe lună muncă patriotică. Iar pensionarii au fost examinaţi şi s-a constatat că munca lor de o viaţă face cu 15% mai puţin. Despre umblat la bugetele serviciilor, la bugetul preşedinţiei ( care a crescut binişor faţă de anul trecut) , la bătaia de joc pe care o reprezintă tocarea enormă de bani în ceea ce vrea să fie Ministerul turismului, despre achiziţiile de avioane second hand sau miliardele tocate pe primăriile partidului... nicio vorbă.

2) Admiţând că au optat pentru soluţia asta în locul majorării taxelor ( care, staţi liniştiţi, vine şi ea până în toamnă!) Boc şi-a recunoscut de fapt impotenţă. Pentru că imbecilii au optat pentru soluţia asta dintr-un singur motiv: era mai sigură! Majorarea taxelor nu însemna nimic câtă vreme idioţii ăştia nu sunt în stare să asigure o bună colectare a taxelor. Pe când tăierea la lefuri şi la pensii era pe mâna lor.

În acelaşi timp argumentul că aşa au fost protejate firmele private mi se pare absolut scandalos. Adică munca celor din sectorul bugetar e mai puţin demnă de respect? Cu alte cuvinte pensionarii şi bugetarii trebuie să intre în curba de sacrificiu. Atât. Majorarea taxelor ar fi presupus participarea egală a tuturor la acest sacrificiu, dar nu... în mintea portocaliilor pensionarii sunt nişte paraziţi, iar bugetarii nişte lepre a căror muncă nu trebuie respectată.

Acum, ca să o lămurim şi pe asta: m-am plictisit de teza conform căreia ăia de muncesc la privaţi sunt mai cu stea în frunte. Că privaţi sunt şi alde Cocoş, Căşuneanu etc. Adică tot pe ciordeli din banul public stau.

3) În final a ţinut Bocul să asigure că merg mai departe "investiţiile". Adică banii pentru clientela/mafioţii partidului. Adicătelea o mie de căsuţe, ca să mănâncă şi gura la nişte firme de-alea private, care trebuiesc protejate, neşte croissante proaspete. Şi pe reabilitarea a 400km de drumuri. Reabilitare, nu construcţie de autostrăzi. Adică tot căşuneni, clar? A, da. Şi centura Clujului.

Cu alte cuvinte: pensionarii foamea, firmele pretene cu tătucul să stea liniştite: curge banul.

Una peste alta, rezumând, treaba e aşa:

Boc anunţă că e portofelul gol-goluţ şi mai suntem şi plini de datorii. Aşa că de azi nu mai cumpără chiloţi de 20 de lei, ci din ăia de 15 lei. Da' cum pula mea face rost şi de ăia 15 lei n-a mai zis.

A auzit cineva vorbindu-se despre vreun program de relansare economică? Adică a economiei, nu programul de dat parandărăt pentru firmele care au cotizat la realegerea ebanezului.

Şi ştiţi ce? măcar 50,1 % din pensionari şi lefegii la stat şi-o merită.